1. [DEX '09] ERUDIT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.
2. [MDA2] erudit, ~ă [At: HELIADE, O. II, 412 / Pl: ~iți, ~e / E: fr érudit, lat eruditus] 1-2 smf, a (Persoană) care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate Si: cărturar, doct, învățat, savant. 3 a (D. opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate.
3. [CADE] * ERUDIT adj. și sm. Savant, mare învățat [fr.].
4. [CADE] *ERUDIT adj. și sm. Savant, mare învățat [fr.].
5. [DEX '98] ERUDIT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.
6. [DLRLC] ERUDIT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ◊ (Substantivat) Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită. ▭ O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.
7. [DLRM] ERUDIT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Fr. érudit (lat. lit. eruditus).
8. [DN] ERUDIT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].
9. [MDN '00] ERUDIT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus)
10. [Șăineanu, ed. VI] erudit a. și m. învățat.
11. [Scriban] *erudít, -ă adj. (lat. e-rudítus, d. ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită.
12. [DOOM 3] erudit adj. m., pl. erudiți; f. erudită, pl. erudite
13. [DOOM 2] erudit adj. m., pl. erudiți; f. erudită, pl. erudite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL