1. [DEX '09] ERUCTAȚIE, eructații, s. f. Acțiunea de a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit. – Din fr. éructation.
2. [MDA2] eructație sf [At: LM / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr éructation] 1 Eructare (1). 2 (Înv) Vomare.
3. [DN] ERUCTAȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; rîgîială, rîgîit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio].
4. [MDN '00] ERUCTAȚIE s. f. eliminare de gaze din stomac, însoțită de zgomot, prin esofag și cavitatea bucală; râgâială. (< fr. éructation, lat. eructatio)
5. [MDA2] eructațiune sf vz eructație
6. [DN] ERUCTAȚIUNE s.f. v. eructație.
7. [DOOM 3] eructație (desp. -ți-e) s. f., art. eructația (desp. -ți-a), g.-d. art. eructației; pl. eructații, art. eructațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] eructație (-ți-e) s. f., art. eructația (-ți-a), g.-d. art. eructației; pl. eructații, art. eructațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL