1. [DEX '09] ERODIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.
2. [MDA2] erodiu sm [At: BĂCESCU, PĂS. 80 / V: (înv) ~ie, irodie sf ~ion, irodion sn / Pl: ~ii / E: vsl иродиоун] (Orn; rar) Egretă.
3. [CADE] ERODIU sm. 🐦 = STÎRC-ALB: îi mai dete... pene de ~ din cele mai frumoase BĂLC. [vsl. erodij].
4. [CADE] ERODIU sm. 🐦 = STÎRC-ALB: îi mai dete... pene de ~ din cele mai frumoase (BĂLC.) [vsl. erodij].
5. [DLRLC] ERODIU, erodii, s. m. Pasăre migratoare mare, de culoare albă ca zăpada, ale cărei pene lungi și subțiri sînt purtate ca podoabă (Ardea alba); stîrc alb. Îi mai dete un steag verde, spre semn de protecție otomană, mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase. BĂLCESCU, O. II 273.
6. [DLRM] ERODIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Slav (v. sl. erodiĭ < gr.).
7. [Șăineanu, ed. VI] erodiu m. numele muntenesc al cocostârcului. [Slav. ERODIĬ].
8. [Scriban] eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.
9. [MDA2] erodie sf vz erodiu
10. [MDA2] irodie2 sf vz erodiu
11. [MDA2] irodion sm vz erodiu
12. [MDA2] rodion sm vz erodiu
13. [Scriban] iródie și irodión, V. erodiŭ.
14. [DOOM 3] erodiu (înv.) [diu pron. dĭu] s. m., art. erodiul; pl. erodii, art. erodiii (desp. -di-ii)
15. [DOOM 2] erodiu [diu pron. dĭu] s. m., art. erodiul; pl. erodii, art. erodiii (-di-ii)
16. [DER] erodiu (erodii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL