1. [DEX '09] ERECȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection.
2. [MDA2] erecție sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~iune, (îvr) ~cciune / Pl: ~ii, (înv) ~iuni / E: fr érection, lat erectio] 1 (Îdt) Așezare în poziție verticală (a unui monument, a unei statui). 2-3 (Îdt) Întemeiere (a unei instituții). 4 (Îdt) Instituire. 5 (Fzl) Creștere în volum și indurare a anumitor organe (mai ales genitale) și țesuturi sub influența unui flux sangvin.
3. [DN] ERECȚIE s.f. (Liv.) Ridicare; poziție verticală. [Gen. -iei, var. erecțiune s.f. / cf. fr. érection, lat. erectio – ridicare].
4. [MDN '00] ERECȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio)
5. [MDA2] erecciune sf vz erecție
6. [MDA2] erecțiune sf vz erecție
7. [CADE] *ERECȚIUNE sf. Ridicarea unui monument: ~a unei statue [fr.].
8. [DN] ERECȚIUNE s.f. v. erecție.
9. [Șăineanu, ed. VI] erecțiune f. ridicare.
10. [Scriban] *erecțiúne f. (lat. e-réctio, -,onis. V. erig, di-recțiune). Rar. Acțiunea de a rîdica, de a construi: erecțiunea uneĭ statue, unuĭ edificiŭ. Acțiunea de a institui, de a stabili: erecțiunea unuĭ tribunal. – Și -écție.
11. [DOOM 3] erecție (desp. -ți-e) s. f., art. erecția (desp. -ți-a), g.-d. art. erecției; pl. erecții, art. erecțiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] erecție (-ți-e) s. f., art. erecția (-ți-a), g.-d. art. erecției; pl. erecții, art. erecțiile (-ți-i-)
13. [Argou] A AVEA O ERECȚIE a da în pârg, a i se face os, a înălța zmeul, a i se scula, a zbârli sparanghelu’ / toroipanul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL