1. [DEX '09] EPRUVETĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.
2. [MDA2] epruvetă sf vz eprubetă
3. [DLRLC] EPRUVETĂ, epruvete, s. f. (Franțuzism) Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă.
4. [DLRM] EPRUVETĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia. – Fr. éprouvette.
5. [DN] EPRUVETĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].
6. [MDN '00] EPRUVETĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)
7. [Scriban] *epruvétă f., pl. e (fr. éprouvette, d. épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice.
8. [DEX '09] EPRUBETĂ, eprubete, s. f. Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).
9. [MDA2] eprobetă sf vz eprubetă
10. [MDA2] eprubetă sf [At: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: ~uve~ (înv) ~rob~, prubetă / Pl: ~te / E: fr éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model.
11. [CADE] *EPRUBETĂ (pl. -te) sf. 🔬 Tub de sticlă închis la unul din capete care servește să primească gazele ce se desvoltă în anumite experiențe de chimie sau în care se încălzesc cantități mici de lichid (🖼 1994) [fr. éprouvette].
12. [CADE] * EPRUBETĂ (pl. -te) sf. 🔬 Tub de sticlă închis la unul din capete care servește să primească gazele ce se desvoltă în anumite experimente de chimie sau în care se încălzesc cantități mici de lichid (🖼 1994) [fr. épruvette].
13. [DEX '98] EPRUBETĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).
14. [DLRLC] EPRUBETĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator.
15. [DLRM] EPRUBETĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator. – Fr. éprouvette (după probă).
16. [DN] EPRUBETĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].
17. [MDN '00] EPRUBETĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)
18. [DCR2] bebe-eprubetă s. m. Copil născut ca urmare a unei inseminări artificiale ◊ „Primul «bebe-eprubetă» norvegian s-a născut marți, prin cezariană, la spitalul din Tronheim.” R.l. 21 VII 84 p. 6; v. și vitro (din fr. bébé-éprouvette; DMC 1967)
19. [DCR2] gemeni-eprubetă s. pl.tant. 1981 Gemeni născuți prin însămânțare artificială v. vitro (din gemeni + eprubetă)
20. [DOOM 3] epruvetă (probă) (desp. e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvetei; pl. epruvete
21. [DOOM 2] epruvetă (eșantion) (e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvetei; pl. epruvete
22. [DOOM 3] eprubetă (tub de sticlă) (desp. e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubetei; pl. eprubete
23. [DOOM 2] eprubetă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubetei; pl. eprubete
24. [IVO-III] eprubetă, -te.
25. [DER] eprubetă (eprubete), s. f. – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Var. epruvetă. Fr. éprouvette.
26. [DE] EPRUBÉTĂ (< fr. éprouvette, influențat de probă) s. f. Mic tub de sticlă, de obicei neutră, cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator la analiza chimică calitativă, la luarea de diverse probe (de sânge, sucuri gastrice etc.), la culturi (în microbiologie) etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL