1. [DEX '09] EPIZOOTIE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.
2. [MDA2] epizootie sf [At: AR (1825), 111/17 / V: (înv) ~zot~, ~isot~ (A: nct) / Pl: ~ii / E: fr epizootie, ngr ἐπιζωωτια] Boală infecțioasă care se extinde, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: epidemie (3).
3. [CADE] * EPIZOOTIE sf. 🐕 Epidemie printre animale: caii și boii nu se mai îmbolnăvesc... epizootia intră în gaură de șarpe (I.-GH.) [fr.].
4. [CADE] *EPIZOOTIE sf. 🐕 Epidemie printre animale: caii și boii nu se mai îmbolnăvesc... epizootia intră în gaură de șarpe I. -GH. [fr.].
5. [DLRLC] EPIZOOTIE s. f. Extindere prin contaminare a unei boli infecțioase la un număr mare de vite dintr-o localitate sau dintr-o regiune. Dezvoltarea creșterii animalelor este strîns legată de combaterea epizootiilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 5/4. Caii și boii nu se mai îmbolnăvesc... epizootia intră în gaură de șarpe, lăcustele fug. GHICA, S. A. 89.
6. [DLRM] EPIZOOTIE s. f. Extindere prin contaminare a unei boli infecțioase la un număr mare de vite dintr-o localitate sau dintr-o regiune. – Fr. épizootie.
7. [DN] EPIZOOTIE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].
8. [MDN '00] EPIZOOTIE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie)
9. [Șăineanu, ed. VI] epizootie f. epidemie de animale.
10. [Scriban] *epizootíe f. (d. vgr. epí, pe, și zoótes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpcĭuga, dalacu ș. a.
11. [MDA2] episotie sf vz epizootie
12. [MDA2] epizotie sf vz epizootie
13. [DOOM 3] epizootie s. f., art. epizootia, g.-d. art. epizootiei; pl. epizootii, art. epizootiile (desp. -ti-i-)
14. [DOOM 2] epizootie s. f., art. epizootia, g.-d. art. epizootiei; pl. epizootii, art. epizootiile
15. [MDO] epizootie
16. [IVO-III] epizootie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL