1. [MDA2] epitimie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S., 67r/1 / A și: ~timie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιτίμιον] (Grî) Penitență.
2. [MDA2] epitimie2 sf [At: CANTEMIR, I.I. II, 237 / S și: ~thi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιφυμία] (Grî) 1 Dorință. 2 Cupiditate. 3 Onoare.
3. [MDA2] epitimie3 sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: fr épithymie] (Med) 1 Surescitare cerebrală. 2 Tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile.
4. [DN] EPITIMIE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie].
5. [MDN '00] EPITIMIE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie)
6. [D.Religios] epitimie, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. – Din gr. epithimia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL