1. [DEX '09] EPISTROFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe.
2. [MDA2] epistrofă sf [At: LM / Pl: ~fe / E: fr épistrophe] (Rar) 1 Repetare a părții finale a unei fraze Si: epiforă. 2 Repetare a temei principale în muzica bisericească.
3. [DN] EPISTROFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvînt la sfîrșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce].
4. [MDN '00] EPISTROFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe)
5. [DOOM 3] !epistrofă (rar) (desp. -pis-tro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; pl. epistrofe
6. [DOOM 2] !epistrofă (-pis-tro-/-pi-stro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; pl. epistrofe
7. [DFS] epistrofă (gr. epistrophe „întoarcere”), sin. epiforă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL