1. [DEX '09] EPISTEMOLOGIE s. f. 1. Parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistemologie.
2. [MDA2] epistemologie sf [At: VIANU, M. 83 / Pl: ~ii / E: fr épistémologie] 1 Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor, mijloacele de cunoaștere, valorile și limitele cunoașterii. 2 Teorie a cunoașterii științifice.
3. [DEX '98] EPISTEMOLOGIE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie.
4. [DN] EPISTEMOLOGIE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu].
5. [MDN '00] EPISTEMOLOGIE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie)
6. [DOOM 3] epistemologie s. f., art. epistemologia, g.-d. epistemologii, art. epistemologiei
7. [DOOM 2] epistemologie s. f., art. epistemologia, g.-d. epistemologii, art. epistemologiei
8. [DETS] EPISTEMO- „cunoaștere”. ◊ gr. episteme „cunoaștere, știință” > fr. épistémo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. epistemo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., adept al epistemologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; sin. teorie a cunoașterii științifice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL