1. [DEX '09] EPICUREU, -EE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.
2. [MDA2] epicureu, ~ee smf, a [At: N. TEST. (1648), 186v/17 / A și: (înv) ~cureu / Pl: ~ei, ~ee / E: lat epicureus, ngr ἐπικούρειος, cf it epicureo] 1-9 Epicurian (1-9). 10-12 Epicurian (11-13).
3. [DN] EPICUREU, -EE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].
4. [MDN '00] EPICUREU, -EE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)
5. [Scriban] *epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual.
6. [DOOM 3] epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuree
7. [DOOM 2] epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuree
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL