1. [DEX '09] EPICENTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. – Din fr. épicentre.
2. [MDA2] epicentru sn [At: SĂM. VI, 73 / Pl: ~re / E: fr épicentre] Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur unde intensitatea zguduirii este maximă.
3. [CADE] *EPICENTRU (pl. -tre) sn. 🗺 Punctul de pe suprafața globului de unde se propagă sguduiturile unui cutremur [fr.].
4. [CADE] * EPICENTRU (pl. -tre) sn. 🗺 Punctul de pe suprafața globului de unde se propagă sguduiturile unui cutremur [fr.].
5. [DEX '98] EPICENTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă. – Din fr. épicentre.
6. [DLRLC] EPICENTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe suprafața globului, așezat deasupra focarului unui cutremur.
7. [DLRM] EPICENTRU, epicentre, s. n. Loc de pe suprafața globului situat deasupra focarului unui cutremur. – Fr. épicentre (< gr.).
8. [DN] EPICENTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pămîntului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru].
9. [MDN '00] EPICENTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre)
10. [DOOM 3] epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre
11. [DOOM 2] epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre
12. [Argou] epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL