Definiție și ce înseamnă entuziazm

1. [DEX '09] ENTUZIASM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

2. [MDA2] entuziasm sn [At: GOLESCU, E. 352/18 / V: (înv) ~usi~, (rar) ~azm, ~usiazm, (îvr) ~usiasmos, intusiasm, întusi~ / S și: ~thusi~ / P: ~zi-asm / Pl: ~e / E: fr enthousiasme] 1 Stare afectivă caracterizată prin însuflețire puternică, provocată de pasiune, admirație, interes pentru cineva sau ceva Si: încântare Vz exaltare, frenezie, patos. 2 (Îla) Cu ~ Entuziasmat. 3 (Înv) Exaltare mistică de care erau cuprinși prorocii Vz delir, extaz, transport. 4 Pasiune (în vorbire).[1]

3. [CADE] * ENTUZIASM sbst. 1 Starea fizică dezordonată ca aceea a sibilelor în momentul cînd proroceau ¶ 2 pr. ext. Inspirațiune divină manifestată prin viziuni profetice: ~ul profeților ¶ 3 Foc, avînt, înflăcărare de care e cuprins poetul, artistul, în momentul compoziției: ~ul transportă pe poeți ¶ 4 Exaltare extraordinară a sufletului: ~ religios, războinic ¶ 5 Mare bucurie: fu primit cu ~ ¶ 6 Admirațiune exagerată: are un ~ orb pentru acest poet [fr.].

4. [CADE] *ENTUZIASM sbst. 1 Starea fizică dezordonată ca aceea a sibilelor în momentul cînd proroceau ¶ 2 pr. ext. Inspirațiune divină manifestată prin viziuni profetice: ~ul profeților ¶ 3 Foc, avînt, înflăcărare de care e cuprins poetul, artistul, în momentul compoziției: ~ul transportă pe poeți ¶ 4 Exaltare extraordinară a sufletului: ~ religios, războinic ¶ 5 Mare bucurie: fu primit cu ~ ¶ 6 Admirațiune exagerată: are un ~ orb pentru acest poet [fr.].

5. [DEX '98] ENTUZIASM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

6. [DLRLC] ENTUZIASM s. n. Stare de însuflețire puternică, avînt, înflăcărare. V. exaltare, frenezie. Astăzi poporul, stăpîn în propria lui țară, clădește cu un entuziasm fără precedent orînduirea nouă, socialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/1. Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. REBREANU, P. S. 94. Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. BĂLCESCU, O. I 327. – Pronunțat: -zi-asm.

7. [DLRM] ENTUZIASM s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare. [Pr.: -zi-asm] – Fr. enthousiasme (< gr.).

8. [DN] ENTUZIASM s.n. Însuflețire puternică, avînt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].

9. [MDN '00] ENTUZIASM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

10. [Șăineanu, ed. VI] entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm.

11. [MDA2] entusiasm sn vz entuziasm

12. [MDA2] entusiasmos sn vz entuziasm

13. [MDA2] entusiazm sn vz entuziasm

14. [MDA2] entuziazm sn vz entuziasm

15. [MDA2] intuziasm sn vz entuziasm

16. [MDA2] întusiasm sn vz entuziasm

17. [Scriban] *entusiázm n., pl. e și urĭ (vgr. enthusiasmós, inspirațiune divină, d. theós, zeŭ). Mare bucurie și însuflețire: toțĭ primiră cu entusiazm declarațiunea de războĭ. Mare admirațiune: eleviĭ aŭ în general entusiazm pentru profesorĭ. – Și -ziazm (după fr.).

18. [DOOM 3] entuziasm (desp. -zi-asm) s. n., pl. entuziasme

19. [DOOM 2] entuziasm (-zi-asm) s. n., pl. entuziasme

20. [IVO-III] entuziasm, -muri.

21. [DAS] ENTUZIASM. Subst. Entuziasm, avînt, înflăcărare, însuflețire, elan. Ardoare, ardență (livr.), înfocare, căldură (fig.), pasiune, patimă, împătimire (rar), fervoare, patos, extaz, extaziere, exaltare, delir (fig.), frenezie. Îndemn, imbold, impuls, stimul, stimulent, stimulare, îmboldire (fig.), chemare. Încîntare, farmec, fermecare, vrajă, fascinație, atracție. Adj. Entuziasmat, entuziast, avîntat, înflăcărat, însuflețit, înaripat (fig.), aprins (fig.), înfocat (fig.), fervent, ardent (livr.), pasionat, împătimit (rar), pătimaș, extaziat, exaltat. Captivat. Fascinat, fermecat, vrăjit, încîntat. Pasionant, captivant, palpitant. Vb. A se entuziasma, a se avînta (fig.), a se înflăcăra, a se însufleți, a se aprinde (fig.), a se încălzi (fig.), a se înfoca (rar, fig.), a se înfierbînta (fig.), a se extazia, a se exalta; a fi entuziasmat, a fi cuprins de entuziasm, a fi pasionat (captivat, încîntat, fascinat etc.). A entuziasma, a însufleți, a înflăcăra, a încălzi (fig.), a aprinde (fig.), a înfierbînta (fig.), a electriza (fig.), a extazia, a exalta; a stimula, a pasiona, a îmboldi (fig.). A captiva, a cuceri (fig.), a fascina, a fermeca, a vrăji (fig.), a subjuga (fig.). Adv. Cu entuziasm, cu avînt, cu însuflețire, cu înflăcărare, cu frenezie. (În mod) entuziast, însuflețit, pătimaș. V. bucurie, dragoste, fericire, optimism, superlative.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ERITRINĂ, eritrine, s. f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai […]
[MDN '00] ERITRISM s. n. colorație congenitală roșcată a părului. (< fr. érythrisme) Sursă: DEX […]
1. [DEX '09] ERITROBLAST, eritroblaști, s. m. Globulă roșie primitivă, cu nucleu, care dă naștere […]
1. [MDA2] eritroblastemie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr érithroblastémie] (Med) Boală […]
[MDN '00] ERITROBLASTOM s. n. mielom cu eritroblaști. (< fr. érythroblastome) Sursă: DEX online sub […]
1. [MDA2] eritroblastopenie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr érithroblastopénie] (Med) […]
1. [DEX '09] ERITROBLASTOZĂ, eritroblastoze, s. f. Boală caracterizată prin apariția în sânge a eritroblaștilor. […]
1. [DEX '09] ERITROCIT, eritrocite, s. n. (Anat.) Hematie. – Din fr. érythrocyte. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro