1. [DCR2] engramare s. f. ◊ „Pierderea progresivă a memoriei o dată cu înaintarea în vârstă este urmarea autodistrugerii unora dintre neuroni, căci neuronii maturi angajați în engramare (memorie) nu mai dispun de capacitatea de a se divide, ceea ce determină relativa incapacitate a țesutului nervos de autorefacere, de regenerare.” Cont. 3 IV 81 p. 7 (din engrama)
2. [DCR2] engrama vb. I (rar) A exprima, a fixa ◊ „În lapidarele declarații călinesciene («Focurile masive, combustiile uriașe care fac să trosnească trunchiurile de copaci mișcă numai pe marii lirici») apar engramate deopotrivă orgoliul și slăbiciunea concepției sale [...]” R.lit. 9 II 84 p. 13 (din engramă)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL