1. [MDA2] engomion sn vz encomion
2. [CADE] ‡ ENGOMION, ENCOMION sbst. Elogiu, cuvîntare de laudă: iată-l, faceți-i un engomion (ALECS.); să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temeiu (ODOB.), [ngr. έγκώμιον].
3. [CADE] ‡ENGOMION, ENCOMION sbst. Elogiu, cuvîntare de laudă: iată-i, faceți-i un engomion ALECS.; să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temeiu ODOB. [ngr.].
4. [Scriban] engomión, V. encomion.
5. [DEX '09] ENCOMION, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion.
6. [MDA2] encomeon sn vz engomion
7. [MDA2] encomie sf vz encomion
8. [MDA2] encomion sn [At: CORESI, ap. DHLR / P: ~mi-on / V: ~meon, engo~, ~iu, ~ium, (rar) ~ie sf / A și: encomion / Pl: ~oane / E: lat encomium, ngr ἐγκώμιον] (Înv) 1 Cuvântare de laudă. 2 Elogiu exagerat. 3 Panegiric. 4 (În literatura greacă antică; rar; îf encomium) Poem liric în care se glorifică faptele cuiva.
9. [MDA2] encomiu sn vz encomion
10. [MDA2] encomium sn vz encomion[1]
11. [MDA2] engomie sn vz engomion
12. [CADE] ENCOMION 👉 ENGOMION.
13. [DEX '98] ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkomion.
14. [DLRLC] ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism învechit) Cuvîntare de laudă, elogiu. Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. – Pronunțat: -mi-on.
15. [DLRM] ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, de elogiu. [Pr.: -mi-on] – Ngr. enkomion.
16. [DN] ENCOMION s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].
17. [DN] ENCOMIU s.n. v. encomion.
18. [MDN '00] ENCOMION s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs)
19. [Scriban] encomión și eng- n., pl. oane (ngr. engómion, vgr. egkómion). Sec. 18-19. Elogiŭ, laudă (pin discurs).
20. [DOOM 3] encomion (livr.) (desp. -mi-on) s. n., pl. encomioane
21. [DOOM 2] encomion (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioane
22. [DER] encomiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.
23. [MDTL] ENCOMION (< gr. enkomion, laudă prin discurs) Termen ce desemna, la început, un gen al poeziei lirice grecești, în care erau lăudate meritele unei persoane și care mai tîrziu a fost folosit de retoricieni pentru discursul în care era elogiată o personalitate (ex. Elogiul Elenei de Gorgias). Sub formă satirică, el apare în Elogiul muștei de Lucian din Samosata, în Elogiul nebuniei de Erasmus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL