1. [DEX '09] ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.
2. [MDA2] engolpion sn [At: (a. 1589), cf. D. BOGDAN, GL. 61 / V: (îvr) encol~, encolpiu (Pl: ~ie), (nob) ~golf (Pl: ~uri), ~golp, (înv) ~piu (A și: ~piu; Pl: ~uri) sn / A și: ~pion / P: ~pi-on / Pl: ~uri / E: ngr ἐνκόλπιον] 1 (Înv) Iconiță sfințită purtată de creștini la gât Si: medalion, panaghie. 2 (Spc) Icoană lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț purtată la gât de arhierei Si: medalion,panaghie. 3 (Rel; îvr) Bucată pătrată de pânză de in, brodată, ornamentată cu pietre prețioase, care se fixează cu lănțișoare de aur pe pieptul tunicii purtate de preoții evrei în timpul slujbei religioase.
3. [CADE] ENGOLPION (pl. -ioane) sn. ⛪ Iconiță rotundă, de smalț, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mîntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîrnată de un lănțișor petrecut pe după gît; numită și „panaghion” (🖼 1988) [gr. έγκόλπιον].
4. [CADE] ENGOLPION (pl. -ioane) sn. ⛪ Iconiță rotundă, de smalț, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mîntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîmată de un lănțișor petrecut pe după gît; numită si „panaghiu” sau „panaghion” (🖼1988) [gr. έγχόλπιον].
5. [DEX '98] ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.
6. [DLRM] ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atîrnată de gît. – Ngr. enkolpion.
7. [Șăineanu, ed. VI] engolpion n. iconiță de aur sau de smalț pe care arhiereii o poartă pe piept: ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei Fecioare (de aceea se mai numește panaghia, panaghion): ca un engolpion tocmai de minuni săvârșitor PANN. [Gr. mod.].
8. [Scriban] engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.
9. [MDA2] egolpion sn vz engolpion
10. [MDA2] encolpion sn vz engolpion
11. [MDA2] encolpiu sn vz engolpion
12. [MDA2] engolf sn vz engolpion
13. [MDA2] engolp sn vz engolpion
14. [MDA2] engolpiu sn vz engolpion
15. [MDA2] golpiu[1] sn vz engolpion
16. [DOOM 3] engolpion (desp. -pi-on) s. n., pl. engolpioane
17. [DOOM 2] engolpion (-pi-on) s. n., pl. engolpioane
18. [IVO-III] engolpion, -oane.
19. [DER] engolpion (engolpioane), s. n. – Mică imagine sacră smălțuită, purtată la gît de anumiți demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (înv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sîn” (Murnu 21).
20. [D.Religios] engolpion, engolpioane s. n. Icoană mică din metal, ovală sau rotundă, cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului, pe care ierarhii ortodocși o poartă la piept ca semn că trebuie să aibă permanent pe Iisus în inima lor și pe Maica Domnului ca mijlocitoare către Dumnezeu; își are originea de la primii creștini, care purtau la gât moaște ale sfinților pentru a-și păstra încrederea în puterea lui Dumnezeu; panaghie. – Din gr. enkolpion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL