1. [DEX '09] ENCLITIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.
2. [MDA2] enclitic, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr enclitique, lat encliticus] 1 a (Grm; d. unele articole și unele pronume; îoc proclitic) Care este legat de un cuvânt precedent făcând corp (comun) cu el și fiind lipsit de accent propriu. 2-3 sn, a (Articol hotărât) care se așază la sfârșitul unui cuvânt. 4 a (Pex) Care se obține prin encliză. 5 a (Pex) Specific enclizei.
3. [CADE] * ENCLITIC adj. 📖 Se zice despre un cuvînt lipsit de accent care se razimă pe cuvîntul precedent, de care e legat printr’o trăsătură de unire. ex.: lasă-mă prinde-l, vorbește-i [fr.].
4. [CADE] *ENCLITIC adj. 📖 Se zice despre un cuvînt lipsit de accent care se razimă pe cuvîntul precedent, de care e legat printr’o trăsătură de unire. ex.: lasă-mă, prinde-i, vorbește-i [fr.].
5. [DEX '98] ENCLITIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.
6. [DLRLC] ENCLITIC,-Ă, enclitici,-e, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care este legat de un cuvînt precedent, făcînd corp cu el, și nu are accent propriu. În «ducîndu-mă», pronumele «mă» e enclitic. ◊ Articol enclitic = articol hotărît pus la sfîrșitul unui cuvînt. În cuvîntul «omul», «l» e articol enclitic.
7. [DLRM] ENCLITIC, -Ă, enclitici, -e, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el și fiind lipsit de accent propriu. ♦ Articol enclitic = articol hotărât. – Fr. enclitique (lat. lit. encliticus).
8. [DN] ENCLITIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvînt precedent, făcînd cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărît care se așază la sfîrșitul unui cuvînt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat].
9. [MDN '00] ENCLITIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)
10. [Șăineanu, ed. VI] enclitic a. se zice de vorbele lipsite de ton și care se reazimă pe vorba anterioară, ex. văzându-te, spune-i!
11. [Scriban] *enclític, -ă adj. (vgr. egklitikós). Gram. Se zice despre un cuvînt care se leagă de cel precedent și n’are accent propriŭ, ca îl, ne în prinde-l, ascultă-ne. V. proclitic.
12. [DOOM 3] enclitic adj. m., pl. enclitici; f. enclitică, pl. enclitice
13. [DOOM 2] enclitic adj. m., pl. enclitici; f. enclitică, pl. enclitice
14. [DTL] ENCLITIC, -Ă adj. (cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. onklitikos – înclinat): în sintagmele afix enclitic, articol enclitic și determinant enclitic (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL