1. [DEX '09] EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate; p. gener. orice reacție afectivă. [Var.: (înv.) emoțiune s. f.] – Din fr. émotion, it. emozione.
2. [MDA2] emoție sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) ~ociune / Pl: ~ii / E: fr émotion cf it emozione] 1 Reacție afectivă complexă, în general bruscă și momentană, însoțită de tulburări fiziologice, care oglindește atitudinea individului față de realitate. 2 (Pgn) Tulburare sufletească Si: agitație, neliniște, palpitație, pătrundere, simțire. 3 (Îla) De ~ Emoțional.[1]
3. [CADE] *EMOȚIE 👉 EMOȚIUNE.
4. [CADE] * EMOȚIE 👉 EMOȚIUNE.
5. [DLRLC] EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă puternică (și uneori neașteptată) de plăcere sau de neplăcere, adesea cu bruște și puternice modificări în activitățile organismului și în care se oglindește atitudinea individului față de realitate. Bucuria neașteptată, spaima, mînia, neliniștea sînt tipuri de emoție. ▭ Doina aceasta se înalță pînă la cele mai pure și desăvîrșite trepte ale emoției. BOGZA, C. O. 366. Nu e întîmplare cît de neînsemnată care, spusă cu emoție, să nu ne intereseze. VLAHUȚĂ, O. A. 466. – Variantă: emoțiune (pronunțat -ți-u-) (GALACTION, O. I 349, CARAGIALE, O. VII 33, ODOBESCU, S. III 19) s. f.
6. [DLRM] EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea cu modificări în activitățile organismului, care oglindește atitudinea individului față de realitate. [Var.: emoțiune s. f.] – Fr. émotion.
7. [DN] EMOȚIE s.f. Reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea însoțită de modificări în starea și funcționarea organismului. ◊ Emoție estetică = moment al vieții psihice exprimînd experiența contemplației obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emoțiune s.f. / cf. fr. émotion, it. emozione < lat. emotus – mișcat].
8. [MDN '00] EMOȚIE s. f. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. ◊ ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. (< fr. émotion, it. emozione)
9. [DEX '09] EMOȚIUNE s. f. v. emoție.
10. [MDA2] emociune sf vz emoție
11. [MDA2] emoțiune sf vz emoție
12. [CADE] EMOȚIUNE, EMOȚIE sf. Mișcare, turburare a sufletului care se produc sub imperiul unei idei, unui spectacol, unei vești sau, spontan, sub influența unei perturbări nervoase: era galbenă de emoțiune și aproape nu putea să vorbească D. -ZAMF. [fr.].
13. [CADE] * EMOȚIUNE, EMOȚIE sf. Mișcare, turburare a sufletului care se produc sub imperiul unei idei, unui spectacol, unei vești sau, spontan, sub influența unei perturbări nervoase: era galbenă de emoțiune și aproape nu putea să vorbească (D.-ZAMF.) [fr.].
14. [DN] EMOȚIUNE s.f. v. emoție.
15. [Șăineanu, ed. VI] emoți(un)e f. mișcarea sufletească ce agită, turbură.
16. [Scriban] *emoțiúne f. (fr. émotion, d. lat. emótio, -ónis, d. e-movére, -mótum, a mișca din loc. V. mobil, motor). Mișcare a sufletuluĭ, ca neliniștea, frica, bucuria ș. a. – Și emóție.
17. [DOOM 3] emoție (desp. -ți-e) s. f., art. emoția (desp. -ți-a), g.-d. art. emoției; pl. emoții, art. emoțiile (desp. -ți-i-)
18. [DOOM 2] emoție (-ți-e) s. f., art. emoția (-ți-a), g.-d. art. emoției; pl. emoții, art. emoțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL