1. [DEX '09] EMONCTORIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.
2. [MDA2] emonctoriu sn [At: DEX / P: ~riu / Pl: ~ii / E: fr émonctoire, lat emonctorium] (Rar) 1-2 Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.
3. [DN] EMONCTORIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium].
4. [MDN '00] EMONCTORIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium)
5. [DOOM 3] emonctoriu (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -monc-to-) s. n., art. emonctoriul; pl. emonctorii; art. emonctoriile (desp. -ri-i-)
6. [DOOM 2] emonctoriu [riu pron. rĭu] (-monc-to-) s. n., art. emonctoriul; pl. emonctorii; art. emonctoriile (-ri-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL