1. [DEX '09] EMIGRAȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiune s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis.
2. [MDA2] emigrație sf [At: M. COSTIN, ap. LET.2 III, 509 / V: ~iune, (îvr) ~rățiune / Pl: ~ii / E: fr émigration, lat emigratio, -onis cf it emigrazione, ger Emigration] 1 Emigrare (1). 2 Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 3 Situația în care se găsește o persoană sau o colectivitate umană emigrată. 4 Timpul cât cineva este emigrat. 5 Migrație.
3. [DEX '98] EMIGRAȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiune s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis.
4. [DLRLC] EMIGRAȚIE, (rar) emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul în care cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare, expatriere. După emigrația lui Cantemir, căzînd țara în ghearele fanarioților, mitropoliții la înscăunarea lor luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI, S. I 241. – Variantă: emigrațiune (pronunțat -ți-u-) (GHICA, A. 60) s. f.
5. [DLRM] EMIGRAȚIE, (rar) emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cît cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare, expatriere. [Var.: (înv.) emigrațiune s. f.] – Fr. émigration (lat. lit. emigration, -onis).
6. [DN] EMIGRAȚIE s.f. 1. Situație, stare a celui care a emigrat. 2. Timpul cît cineva emigrează. 3. Totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. [Gen. -iei, var. emigrațiune s.f. / cf. fr. émigration, it. emigrazione].
7. [MDN '00] EMIGRAȚIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situație, stare a celui emigrat. 3. timpul cât cineva emigrează. 4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. (< fr. émigration, lat. emigratio)
8. [DEX '09] EMIGRAȚIUNE s. f. v. emigrație.
9. [MDA2] emigrațiune sf vz emigrație
10. [MDA2] emigrățiune sf vz emigrație
11. [CADE] * EMIGRAȚIUNE, * EMIGRARE sf. 1 Faptul de a emigra, pribegie, bejenie ¶ 2 Plecarea regulată, la anumite epoci ale anului, a unora din animale, spre a căuta o climă mai dulce: ~a rîndunelelor [fr.].
12. [DN] EMIGRAȚIUNE s.f. v. emigrație.
13. [Scriban] *emigrațiúne f. (lat. emigrátio, -ónis). Acțiunea de a emigra. Migrațiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia în timpu mariĭ revoluțiunĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
14. [DOOM 3] emigrație (expatriere, totalitate a expatriaților) (desp. -mi-gra-ți-e) s. f., art. emigrația (desp. -ți-a), g.-d. art. emigrației; pl. emigrații, art. emigrațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] emigrație (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigrația (-ți-a), g.-d. art. emigrației; pl. emigrații, art. emigrațiile (-ți-i-)
16. [MDO] emigrație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL