1. [DEX '09] EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.
2. [MDA2] emigrat, ~ă [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~ați, ~e / E: emigra] 1 smf Emigrant (1) Si: refugiat. 2 smfa Migrator.
3. [DEX '98] EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.
4. [DLRLC] EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
5. [DLRM] EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Emigrant (politic). – După fr. émigré.
6. [DN] EMIGRAT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].
7. [DEX '09] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
8. [MDA2] emigra vi [At: ASACHI, L. 21/20 / Pzi: ~rez / E: fr émigrer, lat emigrare] 1 (D. oameni sau colectivități umane) A pleca din țara de origine și a se stabili definitiv sau temporar în alta, forțat de împrejurări sociale, politice, economice etc. Si: a se expatria Cf a bejenări, a imigra, a migra (1), a pribegi, a se refugia, (înv) a bejeni. 2 (Rar) A migra (2).
9. [CADE] * EMIGRA (-igra) vb. intr. 1 A-și părăsi țara spre a se stabili într’alt loc, a pribegi, a bejenări ¶ 2 A pleca dintr’o țară, la anumite epoci ale anului, spre a căuta o climă mai dulce, vorb. de păsările călătoare: rîndunele emigrează la apropierea iernii [fr.].
10. [CADE] *EMIGRA (-igrez) vb. intr. 1 A-și părăsi țara spre a se stabili într’alt loc, a pribegi a bejenări ¶ 2 A pleca dintr’o țară, la anumite epoci ale anului, spre a căuta o climă mai dulce, vorb. de păsările călătoare: rîndunelele emigrează la apropierea iernii [fr.].
11. [DEX '98] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
12. [DLRLC] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili pentru un timp mai îndelungat sau pentru totdeauna în altă țară, adesea forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; a se expatria. V. băjeni, băjenări.
13. [DLRM] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Fr. émigrer (lat. lit. emigrare).
14. [DN] EMIGRA vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].
15. [MDN '00] EMIGRA vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)
16. [Șăineanu, ed. VI] emigrà v. 1. a-și părăsi țara și a se așeza într’alta; 2. se zice de păsările care schimbă locul după climă: rândunelele emigrează în Septemvrie.
17. [Scriban] *emigréz v. intr. (lat. é-migro, -áre). Părăsesc o țară ca să mă stabilesc în alta: a emigra din Eŭropa în America.
18. [DOOM 3] emigrat (desp. -mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigrați; adj. f., s. f. emigrată, pl. emigrate
19. [DOOM 2] emigrat (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigrați; adj. f., s. f. emigrată, pl. emigrate
20. [DOOM 3] emigra (a ~) (a se expatria) (desp. -mi-gra) vb., ind. prez. 1 sg. emigrez, 3 emigrează; conj. prez. 1 sg. să emigrez, 3 să emigreze
21. [DOOM 2] emigra (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigrează
22. [Argou] emigra, emigrez v. i. (deț.) a evada.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL