1. [DEX '09] EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
2. [MDA2] emigrare sf [At: STAMATI, D. 86 / Pl: ~rări / E: emigra] 1 Plecare din țara de origine și stabilire în alta Si: emigrație (1) Cf emigra (1). 2 Migrație.
3. [DLRLC] EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere. Din cauza situației rele, are loc, către 1900, o masivă emigrare din Transilvania, mai ales din rîndurile țărănimii sărace. IST. R.P.R. 436.
4. [DLRM] EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere.
5. [DN] EMIGRARE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra].
6. [DEX '09] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
7. [MDA2] emigra vi [At: ASACHI, L. 21/20 / Pzi: ~rez / E: fr émigrer, lat emigrare] 1 (D. oameni sau colectivități umane) A pleca din țara de origine și a se stabili definitiv sau temporar în alta, forțat de împrejurări sociale, politice, economice etc. Si: a se expatria Cf a bejenări, a imigra, a migra (1), a pribegi, a se refugia, (înv) a bejeni. 2 (Rar) A migra (2).
8. [CADE] *EMIGRA (-igrez) vb. intr. 1 A-și părăsi țara spre a se stabili într’alt loc, a pribegi a bejenări ¶ 2 A pleca dintr’o țară, la anumite epoci ale anului, spre a căuta o climă mai dulce, vorb. de păsările călătoare: rîndunelele emigrează la apropierea iernii [fr.].
9. [CADE] * EMIGRA (-igra) vb. intr. 1 A-și părăsi țara spre a se stabili într’alt loc, a pribegi, a bejenări ¶ 2 A pleca dintr’o țară, la anumite epoci ale anului, spre a căuta o climă mai dulce, vorb. de păsările călătoare: rîndunele emigrează la apropierea iernii [fr.].
10. [CADE] * EMIGRAȚIUNE, * EMIGRARE sf. 1 Faptul de a emigra, pribegie, bejenie ¶ 2 Plecarea regulată, la anumite epoci ale anului, a unora din animale, spre a căuta o climă mai dulce: ~a rîndunelelor [fr.].
11. [CADE] *EMIGRAȚIUNE, *EMIGRARE sf. 1 Faptul de a emigra, pribegie, bejenie ¶ 2 Plecarea regulată, la anumite epoci ale anului, a unora din animale, spre a căuta o climă mai dulce: ~a rîndunelelor [fr.].
12. [DEX '98] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
13. [DLRLC] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili pentru un timp mai îndelungat sau pentru totdeauna în altă țară, adesea forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; a se expatria. V. băjeni, băjenări.
14. [DLRM] EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Fr. émigrer (lat. lit. emigrare).
15. [DN] EMIGRA vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].
16. [MDN '00] EMIGRA vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)
17. [Șăineanu, ed. VI] emigrà v. 1. a-și părăsi țara și a se așeza într’alta; 2. se zice de păsările care schimbă locul după climă: rândunelele emigrează în Septemvrie.
18. [Scriban] *emigrațiúne f. (lat. emigrátio, -ónis). Acțiunea de a emigra. Migrațiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia în timpu mariĭ revoluțiunĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
19. [Scriban] *emigréz v. intr. (lat. é-migro, -áre). Părăsesc o țară ca să mă stabilesc în alta: a emigra din Eŭropa în America.
20. [DOOM 3] emigrare (expatriere) (desp. -mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrării; pl. emigrări
21. [DOOM 2] emigrare (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrării; pl. emigrări
22. [DOOM 3] emigra (a ~) (a se expatria) (desp. -mi-gra) vb., ind. prez. 1 sg. emigrez, 3 emigrează; conj. prez. 1 sg. să emigrez, 3 să emigreze
23. [DOOM 2] emigra (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigrează
24. [Argou] emigra, emigrez v. i. (deț.) a evada.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL