1. [DEX '09] EMFAZĂ s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. ♦ (Med.) Atitudine lipsită de naturalețe, în dezacord cu realitatea, prezentă la psihopați, paranoici, schizofrenici etc. – Din fr. emphase, lat. emphasis.
2. [MDA2] emfază sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~asis sn, ~zis sn, enfase, enfaz sn, enf~, (rar) ~asă, (înv) emfas (Pl: ~uri) sn, (îvr) ~ase (Pl: ~si) / S și: (înv) emphază / Pl: ~ze / E: fr emphase, lat emphasis, ngr έμφασις] 1 Atitudine pretențioasă (în scris, în vorbire, în manifestări etc.) Si: afectare Vz patos. 2 (Sst; sens etimologic) Întrebuințare în retorică a unui cuvânt care are rolul de a exagera valoarea unei afirmații. 3-4 (Îlav, rar, îla) Cu ~ (În mod) patetic Si: afectat, nenatural, pretențios.
3. [CADE] * EMFAZĂ sf. 1 Pompă afectată, măreție, îngîmfare în vorbire sau în gesturi ¶ 2 🖋 Figură de retorică care consistă în întrebuințarea unui cuvînt care arată multă tărie, cum d. e.: înflăcărat de mînie, mort de sete [fr. emphase].
4. [CADE] *EMFAZĂ sf. 1 Pompă afectată, măreție, îngîmfare în vorbire sau în gesturi ¶ 2 📖 Figură de retorică care consistă în întrebuințarea unui cuvînt care arată multă tărie, cum d. e.: înflăcărat de mînie, mort de sete [fr. emphase].
5. [DEX '98] EMFAZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis.
6. [DLRLC] EMFAZĂ s. f. Atitudine nenaturală și pretențioasă (în scris, în vorbire, în alte manifestări); exagerare, afectare, poză. Aștept să mor... Bătrînul rostise cuvîntul cu simplitate, fără emfază, fără nici o clintire în trăsăturile zbîrcite și moarte înainte de moarte. C. PETRESCU, A. 333. Miron își îmbrățișă odrasla fără emfază, ca totdeauna. REBREANU, R. II 16.
7. [DLRM] EMFAZĂ s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; exagerare, afectare. – Fr. emphase (lat. lit. emphasis).
8. [DN] EMFAZĂ s.f. Exagerare, prețiozitate, îngîmfare, afectare (în scris, în vorbire etc.). [< fr. emphase, cf. lat., gr. emphasis – aparență].
9. [MDN '00] EMFAZĂ s. f. 1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză. 2. mod de exprimare care denotă emfază (1). (< fr. emphase, lat., gr. emphasis)
10. [Șăineanu, ed. VI] emfază f. 1. pompă afectată în vorbire; 2. fig. exagerație pretențioasă.
11. [MDA2] emfas sn vz emfază
12. [MDA2] emfasă sf vz emfază
13. [MDA2] emfase sf vz emfază
14. [MDA2] emfasis sn vz emfază
15. [MDA2] emfazis sn vz emfază
16. [MDA2] enfase sf vz emfază
17. [MDA2] enfaz sn vz emfază
18. [MDA2] enfază sf vz emfază
19. [Scriban] *enfáză f., pl. e (vgr. em-phasis, aparență, d. en, în, și phaíno, apar). Pompă afectată în vorbire: acest ignorant vorbește cu enfază. – Fals emf-.
20. [DOOM 3] !emfază s. f., g.-d. art. emfazei; pl. emfaze
21. [DOOM 2] emfază s. f., g.-d. art. emfazei
22. [IVO-III] emfază.
23. [DFS] emfază (gr. emphasis „vorbire”, „aparență”, „zgomot”), figură care constă în a acorda unui cuvânt ori chiar unui enunț întreg o importanță deosebită, făcându-l, grație intonației ori contextului (situației), să spună mai mult decât exprimă sau chiar ceea ce nu exprimă (A): „Era o femeie sprintenă, pieptănată cu cărarea pe mijlocul creștetului, și părul avea luciul spălatului des. Bărbia osoasă, gura strânsă și chipul tras dovedeau, ca și trupul, zvelt în fustă, rasa bună. Nevastă-mea s-a uitat la gleznele subțiri... «- Ce neam frumos de oameni sunt sătenii noștri», mi-a șoptit nevasta. «- Repeți ce ți-am spus când te-am luat pe tine.» ”(T. Arghezi)
24. [DFS] emfază sintactică (gr. plaghion „oblic”) se numește subordonarea, în frază, a unei idei care ar trebui enunțată într-o propoziție principală; ex. lat. cum inversum, rom. când (că) invers (A): „Eram băiat de vreo treisprezece ani, când am învățat să dau cu pușca.” (Al. Odobescu) „Abia dădu mâna cu cei de față, că se și grăbi să intre în biroul plin de oameni al secretarului.” (M. Preda) Cf. lat.: „Vix ea fatus eram, gemitu cum talia reddit” (Vergilius) În construcția cum inversum, esența figurii stă atât în propoziția subordonată – care numai aparent (gramatical) exprimă ideea secundară a enunțului, în realitate ea spune mai mult decât o ajută rangul ei gramatical („sensul ascuns”!) – cât și în propoziția principală, al cărei conținut (de fapt, o idee secundară în enunț) reușește, grație tot rangului gramatical, să solicite mai multă importanță decât are.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL