1. [MDA2] elizeic, ~ă a [At: DLR / V: ~ise~ / P: ~e-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: eliseu + -ic] 1-3 Elizean (1-3). 4 (Înv; îs) Câmpiile ~ice Elizeu (1).
2. [DN] ELIZEIC, -Ă adj. (Liv.) Plin de încîntare, paradiziac; ceresc. [Cf. germ. elysäisch].
3. [MDN '00] ELIZEIC, -Ă adj. plin de încântare, paradiziac. (< germ. elysäisch)
4. [MDA2] eliseic, ~ă a vz elizeic
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL