1. [DEX '09] ELIBERATOR, -OARE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care eliberează; dezrobitor, liberator. – Elibera + suf. -tor.
2. [MDA2] eliberator, ~oare [At: LEG. EC. Pl: 187 / V: (rar) ~iu / E: elibera + -tor] 1-4 smf, a (Persoană, clasă socială, popor) care eliberează (1). 5 a (Fig) Odihnitor. 6 a (Fig) Liniștitor. 7-8 a De eliberare (5-6).
3. [DLRLC] ELIBERATOR, -OARE, eliberatori, -oare, adj. Care eliberează, dezrobitor. Numai înaintarea vertiginoasă a Armatei Sovietice eliberatoare și doborîrea dictaturii fasciste de către forțele populare conduse de Partidul Comunist au salvat poporul romîn de la un adevărat dezastru național. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. Numai existența și activitatea partidului fac cu putință ca proletariatul să devină conștient de misiunea sa istorică de clasă eliberatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 122, 6/3. ◊ (Substantivat) Fierbinte și nețărmurită este dragostea și recunoștința poporului nostru muncitor pentru Uniunea Sovietică, marea eliberatoare a patriei noastre. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2087.
4. [DLRM] ELIBERATOR, -OARE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care eliberează; dezrobitor. – Din elibera (după liberator).
5. [DN] ELIBERATOR, -OARE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor].
6. [MDN '00] ELIBERATOR, -OARE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor)
7. [MDA2] eliberatoriu, ~ie smf, a vz eliberator
8. [DOOM 3] eliberator adj. m., pl. eliberatori; f. sg. și pl. eliberatoare
9. [DOOM 2] eliberator adj. m., pl. eliberatori; f. sg. și pl. eliberatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL