1. [DEX '09] ELECTROVALENȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
2. [MDA2] electrovalență sf [At: CHIRIȚĂ, P. 321 / Pl: ~țe / E: fr électrovalence] Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia.
3. [DN] ELECTROVALENȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence].
4. [MDN '00] ELECTROVALENȚĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor electrostatice de atracție dintre aceștia. (< fr. électrovalence)
5. [DOOM 3] electrovalență s. f., g.-d. art. electrovalenței; pl. electrovalențe
6. [DOOM 2] electrovalență s. f., g.-d. art. electrovalenței; pl. electrovalențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL