1. [DEX '09] ELECTRONEGATIV, -Ă, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi. – Din fr. électronégatif.
2. [MDA2] electronegativ, ~ă a [At: PONI, F. 263 / S și: (înv) electro-negativ / Pl: ~i, ~e / E: fr électronégatif] (D. elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi.
3. [DN] ELECTRONEGATIV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendința de a capta electroni de la alte substanțe, putînd elibera ioni negativi. [Cf. fr. électronégatif].
4. [MDN '00] ELECTRONEGATIV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif)
5. [CADE] *ELECTRO-NEGATIV adj. ⚡ Se zice despre ori-ce corp care, în electroliză, se duce către polul negativ; e numit astfel pentru că se bănuește că e încărcat cu electricitate negativă [fr.].
6. [DOOM 3] electronegativ adj. m., pl. electronegativi; f. electronegativă, pl. electronegative
7. [DOOM 2] electronegativ adj. m., pl. electronegativi; f. electronegativă, pl. electronegative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL