1. [DEX '09] ELECTROMECANIC, -Ă, electromecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electrotehnicii. 2. S. f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. – Din fr. électromécanique.
2. [MDA2] electromecanic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électromécanique] 1 a Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. 2 a Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electromecanicii. 3 sf Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. 4 Care aparține electromecanicii (4). 5 Referitor la electromecanică (4). 6 Caracteristic electromecanicii (4).
3. [DN] ELECTROMECANIC, -Ă adj. Referitor la electromecanică. ♦ (Despre dispozitive mecanice) Comandat electric. [Cf. fr. électromécanique].
4. [MDN '00] ELECTROMECANIC2, -Ă I. adj. referitor la electromecanică. ◊ (despre dispozitive mecanice) comandat electric. II. s. f. disciplină care studiază aplicațiile electricității la mecanică. (< fr. électromécanique)
5. [MDN '00] ELECTROMECANIC1 s. m. mecanic cu pregătire de electrician. (după fr. électromécanicien)
6. [DOOM 3] electromecanic adj. m., pl. electromecanici; f. electromecanică, pl. electromecanice
7. [DOOM 2] electromecanic adj. m., pl. electromecanici; f. electromecanică, pl. electromecanice
8. [DTM] electromecanice, instrumente v. electrofone, instrumente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL