1. [DEX '09] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
2. [MDA2] electromagnet sm [At: CALENDAR (1851), 86/11 / S și: (înv) electro-magnet / Pl: ~eți, (înv, sn) ~e / E: ger Elektromagnet] Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice la trecerea curentului electric printr-un fir metalic izolat, care o înfășoară.
3. [DLRLC] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Aparat avînd o bucată de oțel care dobîndește proprietăți magnetice cînd trece un curent electric printr-un fir metalic izolat care o înfășoară.
4. [DLRM] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Aparat format dintr-o bucată de otel care capătă proprietăți magnetice cînd printr-un fir metalic izolat care o înfășoară trece un curent electric. – Din electro + magnet (după electromagnetic).
5. [DN] ELECTROMAGNET s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet].
6. [MDN '00] ELECTROMAGNET s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
7. [Scriban] *electromagnét n., pl. e. Bucată de fer moale magnetizată pintr’un curent electric și care are toate proprietățile unuĭ magnet natural.
8. [CADE] *ELECTRO-MAGNET sm. ⚡ Instrument alcătuit dintr’un drug de fier, de formă variabilă, înfășurat cu un fir conductor izolat, care lucrează ca și un magnet în timpul trecerii unui curent electric; e foarte întrebuințat în numeroase aparate, precum: sonerii, telegrafe, telefoane, etc. (🖼 1969) [electro + magnet, după fr. éléctro-aimant].
9. [Șăineanu, ed. VI] electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric.
10. [DOOM 3] electromagnet s. m., pl. electromagneți
11. [DOOM 2] electromagnet s. m., pl. electromagneți
12. [MDO] electromagnet, pl. electromagneți
13. [IVO-III] electromagnet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL