1. [DEX '09] ELEBOR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore.
2. [MDA2] elebor sm [At: BRÂNDZA, FL. 5 / Pl: ~i / E: fr ellébore] 1 Plantă erbacee din familia ranunculacee, cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii, caracterizată printr-o rădăcină cu proprietăți curative, folosită în medicina veterinară populară. 2 (Bot; îs) ~ purpuriu Spânz1 (Helleborus purpurescens). 3 (Bot; îs) ~ odorant Spânz1 (Helleborus odorus).
3. [DN] ELEBOR s.m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; (pop.) spînz. [< fr. ellébore].
4. [MDN '00] ELEBOR s. m. plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii; spânz. (< fr. ellébore)
5. [Șăineanu, ed. VI] elebor n. plantă întrebuințată ca purgativ și numită popular bojățel sau cutcurig.
6. [Scriban] *elébor și -ór m. (lat. [h]elléborus, d. vgr. ῾elléboros. V. aleur). Bojățel, cu[t]curig, spînz, zîrnă, o plantă ranunculacee ale căreĭ rădăcinĭ, după ceĭ vechĭ, ar vindeca nebunia (helléborus niger, odórus, dumetórum și purpuráscens). Aceste rădăcinĭ s’aŭ întrebuințat ca purgativ pînă nu de mult, ĭar poporu tratează cu ele dalacu la vite. – În Trans. și ĭarba nebunilor.
7. [DOOM 3] elebor s. m., pl. elebori
8. [DOOM 2] elebor s. m., pl. elebori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL