Definiție și ce înseamnă egzil

1. [DEX '09] EXIL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.

2. [MDA2] exil sn [At: (a. 1834) CR, 2941/21 / V: (înv) ~iu, esil, esiliu (pl: esilie), (îvr) ~ium, ezil / P: eg-zil / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr exil, lat exsilium] 1 Pedeapsă (aplicată în trecut mai ales pentru delicte politice) care constă în îndepărtarea definitivă sau temporară a unei persoane din țara sa (sau din localitatea de origine) Si: surghiun, (iuz) izgnamie, izgoană. 2-3 Situație în care se găsește un exilat2 (1, 3). 4-5 Perioadă de timp în cursul căreia o persoană se află în exil (1, 3). 6 Loc de exil (1). 7 Părăsire de bunăvoie a țării (sau localității) de origine (mai ales pentru a scăpa de persecuții) Cf refugiu, (înv) băjenie, pribegie.

3. [CADE] * EXIL (pl. -iluri) sn. 1 Surghiun, izgonire din țara lui din ordinul guvernului ¶ 2 Starea acelui care se află în surghiun ¶ 3 Locul unde se retrage cel izgonit din țara lui ¶ 4 pr. ext. Ori-ce loc unde e silit cineva să stea și unde nu simte plăcere [fr.].

4. [CADE] *EXIL (pl. -iluri) sn. 1 Surghiun, izgonire din țara lui din ordinul guvernului ¶ 2 Starea acelui care se află în surghiun ¶ 3 Locul unde se retrage cel izgonit din țara lui ¶ 4 pr. ext. Ori-ce loc unde e silit cineva să stea și unde nu simte plăcere [fr.].

5. [DEX '98] EXIL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.

6. [DLRLC] EXIL, exiluri, s. n. Pedeapsă aplicată altădată pentru delicte politice și care consta în izgonirea unui cetățean pentru totdeauna sau pentru un timp limitat din țară sau din localitatea în care trăia (v. surghiun, expulzare); p. ext. îndepărtare voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, pentru a scăpa de o prigoană (v. expatriere); situație în care se afla cel surghiunit sau expatriat. În crud exil, pribeag prin țări străine. Visai atunci o vastă trilogie. TOPÎRCEANU, B. 89. Tu, coruptor infame... și tu, nenorocită, Exilul veșnic fie al vostru crunt martir! ALECSANDRI, T. II 382.

7. [DLRM] EXIL, exiluri, s. n. Pedeapsă aplicată altădată pentru delicte politice, care consta în izgonirea unui cetățean din țară sau din localitatea în care trăiește; p. ext. îndepărtarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, pentru a scăpa de o prigoană; situație în care se găsește o persoană exilată. – Fr. exil (lat. lit. exilium).

8. [DN] EXIL s.n. (Jur.) Pedeapsă constînd în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].

9. [MDN '00] EXIL s. n. pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al țării al cărei cetățean este; (p. ext.) plecare voluntară a cuiva din propria-i țară; situația celui exilat. (< fr. exil, lat. exilium)

10. [Șăineanu, ed. VI] exil n. 1. ședere forțată afară din patrie și starea persoanei expulzate; 2. fig. orice loc forțat și neplăcut.

11. [Scriban] *exíl n., pl. urĭ (fr. exil, d. lat. exilium). Expatriere temporară saŭ perpetŭă ca pedeapsă orĭ de voĭe. – Ob. egzil (după fr.). V. urgie.

12. [MDA2] esil sn vz exil

13. [MDA2] esiliu sn vz exil

14. [MDA2] exiliu sn vz exil

15. [MDA2] exilium sn vz exil

16. [MDA2] ezil sn vz exil

17. [DOOM 3] exil [x pron. gz] s. n., pl. exiluri

18. [DOOM 2] exil [x pron. gz] s. n., pl. exiluri

19. [MDO] exil (pr. gz)

20. [IVO-III] exil.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro