1. [DEX '09] EXECUȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution.
2. [MDA2] execuție sf [At: INSTRUCȚII, 16/3 / P: eg-ze~ / V: (îvr) jucuție, (înv) ~iune, ezec~, esecuțiune, (reg) izâc~, jec~, arjâcuțâie, (îvr) ese~, esecuciune, zacuție, zecuție, tecuție / Pl: ~ii / E: fr exécution, lat executio, -onis] 1-12 (Jur) Executare (1-12). 13 (Îs) ~ provizorie Efect al unei hotărâri judecătorești de primă instanță de a putea fi pusă în executare înainte de a fi definitivă. 14-15 (Îlv) A (se) pune (în) ~ sau a (se) face ~ A executa (13-14). 16 (Rar; îe) A sta (sau a veni) ~ A exercita o presiune asupra cuiva pentru a-l sili să acționeze într-un anumit fel. 17 (Îae) A incomoda pe cineva prin prezență, prin insistențe etc. 18 (Șîs ~ capitală) Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte Si: executare (23). 19 (Îs) Pluton de ~ Soldați care execută (19) prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 20 Pedeapsă corporală. 21 Ucidere.
3. [DEX '98] EXECUȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution.
4. [DLRLC] EXECUȚIE, execuții, s. f. 1.. Faptul de a executa; executare. ◊ Execuție silită = totalitatea normelor procedurale după care autoritatea publică sechestrează sau vinde averea unei persoane. 2. Executare (2). Se trezea în fiecare dimineață cu o tresărire din somn, ca osîndiții la ghilotină în zorii execuției. C. PETRESCU, C. V. 237.
5. [DLRM] EXECUȚIE, execuții, s. f. Faptul de a executa ; (în special) supunerea unui condamnat la pedeapsa cu moartea. – Fr. exécution (lat. lit. executio, -onis).
6. [DN] EXECUȚIE s.f. 1. Executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. [Gen. -iei, var. execuțiune s.f. / cf. fr. exécution, lat. executio].
7. [MDN '00] EXECUȚIE s. f. 1. executare. 2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. (< fr. exécution)
8. [MDA2] execuțiune sf vz execuție
9. [MDA2] ezecuție sf vz execuție
10. [CADE] * EXECUȚIUNE, * EXECUȚIE sf. 1 Punere în lucrare, săvîrșire, îndeplinire, împlinire: ~a unui proiect; a pune în ~, a aduce la îndeplinire ¶ 2 ⊕ Lucrare după un plan, după un model; ~a unui monument ¶ 3 🎼 Cîntare: ~a unei bucăți de muzică ¶ 4 🎖️ Silirea, prin soldați trimiși la domiciliu, să-și îndeplinească o datorie: îi duceau prin sate, pe la oamenii cari trăgănau cu plata birului... și asta se chema a trimete catane la execuție (GRIG.); a sta ~, a sta pe lîngă cineva, pe capul cuiva, stăruind să facă ceva contra voinței sale: Maxențian veni execuție pe capul lui și-l luă vrînd, nevrînd la dînsul (D.-ZAMF.) ¶ 5 ⚖️ Poprirea averii unui datornic spre a o vinde prin autoritatea judecătoarească ¶ 6 Pierzare, omorîrea unui osîndit (prin împușcare, spînzurare, etc.); ~ militară, pedeapsă cu moarte ce se aplică unui soldat; pluton de ~, plutonul însărcinat cu împușcarea unui osîndit: șeful plutonului de execuție... a vrut... să-l lege la ochi înainte de împușcare (BR.-VN.) [fr.].
11. [CADE] *EXECUȚIUNE, *EXECUȚIE sf. 1 Punere în lucrare, săvîrșire, îndeplinire, împlinire: ~a unui proiect; a pune în ~, a aduce la îndeplinire ¶ 2 ⊕ Lucrare după un plan, după un model; ~a unui monument ¶ 3 🎼 Cîntare: ~a unei bucăți de muzică ¶ 4 🎖️ Silirea, prin soldați trimiși la domiciliu, să-și îndeplinească o datorie: îi duceau prin sate, pe la oamenii cari trăgănau cu plata birului... și asta se chema a trimete catane la execuție GRIG.; a sta ~, a sta pe lîngă cineva, pe capul cuiva, stăruind să facă ceva contra voinței sale: Maxențian veni execuție pe capul lui și-l luă vrînd, nevrînd la dînsul D. -ZAMF. ¶ 5 ⚖️ Poprirea averii unui datornic spre a o vinde prin autoritatea judecătorească ¶ 6 Pierzare, omorîrea unui osîndit (prin împușcare, spînzurare, etc.); ~ militară, pedeapsă cu moarte ce se aplică unui soldat; pluton de ~, plutonul însărcinat cu împușcarea unui osîndit: șeful plutonului de execuție... a vrut... să-l lege la ochi înainte de împușcare BR. -VN. [fr.].
12. [DN] EXECUȚIUNE s.f. v. execuție.
13. [Șăineanu, ed. VI] execuți(un)e f. 1. acțiune, mod de a executa; 2. pierzarea unui osândit.
14. [Scriban] *execuțiúne f. (lat. ex-secútio, -ónis. V. per-secuțiune). Acțiunea de a executa. Execuțiune capitală (saŭ numaĭ execuțiune), uciderea unuĭ condamnat la moarte. – Și -úție. – Ob. egz- (după fr.).
15. [DOOM 3] execuție [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. execuția (desp. -ți-a), g.-d. art. execuției; pl. execuții, art. execuțiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] execuție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execuția (-ți-a), g.-d. art. execuției; pl. execuții, art. execuțiile (-ți-i-)
17. [MDO] execuție (pr. gz)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL