1. [DEX '09] EXALTARE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
2. [MDA2] exaltare sf [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~ / Pl: ~tări / E: exalta] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Întărire Si: exaltat1 (4), exaltație (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Extaz (1). 8 Stare de puternică excitație a spiritului provocată de un agent fizic, chimic sau de o impresie vie ori de un sentiment puternic Si: entuziasm (1), exaltație (8). 9 Operație de purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine Si: exaltație (9). 10 (Fig) Înflăcărare. 11 (Înv; îs) ~a crucii Îînălțare a crucii. 12 (Înv) Înălțare pe tronul pontifical Si: (înv) exaltație (12). 13 (Mat; înv) Ridicare a unei cantități la una dintre puterile sale Si: (înv) exaltație (13). 14 (Înv) Exces de activitate a unui organ Si: (înv) exaltație (14).
3. [CADE] * EXALTARE 👉 EXALTAȚIUNE.
4. [CADE] *EXALTARE 👉 EXALTAȚlUNE.
5. [DLRLC] EXALTARE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încîntare, înflăcărare duse la paroxism. Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare.
6. [DLRM] EXALTARE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încîntare, înflăcărare duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. – V. exalta.
7. [DN] EXALTARE s.f. 1. Înflăcărare, entuziasm; încîntare; exaltație. 2. (Rar) Slăvire, lăudare, glorificare. [< exalta].
8. [MDA2] esaltare sf vz exaltare
9. [CADE] * EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 3 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 4 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].
10. [CADE] *EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 2 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 3 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].
11. [Scriban] *exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.
12. [DOOM 3] exaltare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltării; pl. exaltări
13. [DOOM 2] exaltare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltării; pl. exaltări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL