1. [DEX '09] EGOIST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.
2. [MDA2] egoist, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, T. 363 / Pl: ~iști, ~e, (îvr) ~i sm / E: fr égoïste] 1-2 smf, a (Persoană) care manifestă egoism (1). 3 a (D. grupuri sociale, clase sociale etc.) Care manifestă o tendință exclusivistă de satisfacere a intereselor de grup. 4 a (D. sentimentele, manifestările oamenilor) Care denotă, care trădează egoism (1). 5 smf Persoană care își acordă o importanță exagerată, care vorbește mereu despre sine.
3. [CADE] * EGOIST, -TĂ adj. și sm. f. Care are vițiul egoismului: om ~; sentimente ~e; ochii mei egoiști vedeau numai pentru mine (D.-ZAMF.) [fr.].
4. [CADE] *EGOIST, -TĂ adj. și sm. f. Care are vițiul egoismului: om ~; sentimente ~e; ochii mei egoiști vedeau numai pentru mine D. -ZAMF. [fr.].
5. [DLRLC] EGOIST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Despre persoane) Stăpînit de egoism; (despre manifestări ale persoanelor) determinat de egoism. Un artist care plînge durerea lui și nu vede durerile altora e un artist egoist. GHEREA, ST. CR. III 89. Interesele egoiste ale proprietarilor aduseră ruinarea acestor țări. BĂLCESCU, O. I 142. ◊ (Substantivat) I-am spus că el însuși este un egoist ș-un vanitos bolnav, cînd își închipuie că are dreptul să facă pe dezgustatul. VLAHUȚĂ, O. A. 434.
6. [DLRM] EGOIST, -Ă, egoisti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpînit de egoism; determinat de egoism. – Fr. égoïste.
7. [DN] EGOIST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egoism. [Pron. -go-ist. / cf. fr. egoïste, it. egoista].
8. [MDN '00] EGOIST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egoism. (< fr. égoïste)
9. [Șăineanu, ed. VI] egoist m. cel ce nu se gândește decât la sine.
10. [Scriban] *egoíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care are vițĭu egoizmuluĭ: Jidanu e foarte egoist.
11. [CADE] PRIMO MIHI (lat.) = Întîiu mie. Deviza egoistului.
12. [DOOM 3] egoist (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoiști; adj. f., s. f. egoistă, pl. egoiste
13. [DOOM 2] egoist (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoiști; adj. f., s. f. egoistă, pl. egoiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL