1. [DEX '09] EFEMINAȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio.
2. [MDA2] efeminație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr effémination, lat effeminatio, -onis] (Liv) 1-5 Însușire de a fi efeminat (2,4,7-8,11). 6-10 Caracter al celui care este efeminat (2,4,7-8,11).
3. [DN] EFEMINAȚIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. [Gen. -iei. / cf. fr. effémination, lat. bis. effeminatio].
4. [MDN '00] EFEMINAȚIE s. f. efeminare. (< fr. effémination, lat. effeminatio)
5. [MDA2] efeminațiune sf vz efeminație
6. [DOOM 3] !efeminație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. efeminația (desp. -ți-a), g.-d. art. efeminației; pl. efeminații, art. efeminațiile (desp. -ți-i-)
7. [DOOM 2] efeminație (rar) (-ți-e) s. f., art. efeminația (-ți-a), g.-d. efeminații, art. efeminației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL