1. [MDA2] efeminare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: efemina] 1-2 (D. bărbați; liv) Dobândire a unor caractere feminine, (fizice sau) psihice. 3-4 (Liv) Imprimare a unor caractere feminine, (fizice sau) psihice, la bărbați. 5 (Pex; rar) Pierdere a forței (morale).
2. [DEX '09] EFEMINA, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer.
3. [MDA2] efemina vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr efféminer] 1-4 (D. bărbați; liv) A deveni sau a face să devină asemănător (fizic sau) psihic cu o femeie Si: (înv) a (se) efemeia (1-4). 5-8 (Pex; rar) A-și pierde sau a face să-și piardă forța (morală) Si: a (se) moleși.
4. [DEX '98] EFEMINA, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.
5. [DN] EFEMINA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].
6. [MDN '00] EFEMINA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)
7. [Scriban] *efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu.
8. [DOOM 3] efemina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. efeminez, 3 efeminează; conj. prez. 1 sg. să efeminez, 3 să efemineze
9. [DOOM 2] efemina (a ~) vb., ind. prez. 3 efeminează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL