1. [DCR2] edictare s. f. Decretare, promulgare ◊ „Decretul este foarte clar, explicit, amănunțit și nu lasă loc la nici un fel de alte interpretări și discuții: există niște reguli – întărite prin edictarea unor norme juridice [...]” R.l. 9 I 82 p. 1 (din edicta)
2. [MDA2] edicta vt [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr édicter, lat edictare] 1-2 (Liv; c.i. legi, dispoziții, ordonanțe etc.) A promulga prin edict (1-2).
3. [DN] EDICTA vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
4. [MDN '00] EDICTA vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL