1. [DEX '09] ECLIPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.
2. [MDA2] eclipsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clips (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclisă, clip~, (îvr) ~si, ~cliză sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.
3. [CADE] * ECLIPSĂ (pl. -se) sf. 1 💫 Întunecime, disparațiune aparentă a unui astru pricinuită de interpunerea unui alt corp ceresc între acest astru și ochiul observatorului: ~ parțială; ~ totală; ~ inelară; ~ de soare, de lună (🖼 1951-53) ¶ 2 Ⓕ Întunecarea a tot ce are o strălucire morală sau intelectuală: virtutea cea mai curată are și ea petele și eclipsele ei [fr.]
4. [CADE] *ECLIPSĂ (pl. -se) sf. 1 💫 Întunecime, disparițiune aparentă a unui astru pricinuită de interpunerea unui alt corp ceresc între acest astru și ochiul observatorului: ~ parțială; ~ totală; ~ inelară; ~ de soare, ~ de lună (🖼1951-53) ¶ 2 Fig. Întunecarea a tot ce are o strălucire morală sau intelectuală: virtutea cea mai curată are și ea petele și eclipsele ei [fr.].
5. [DEX '98] ECLIPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.
6. [DLRLC] ECLIPSĂ, eclipse, s. f. l. (Astron.) Întunecare temporară, dispariție totală sau parțială a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de către alt astru sau a intrării lui în umbra altui corp ceresc. ◊ Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare. Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună. 2. Fig. Întunecare temporară a conștiinței, pierdere momentană a facultăților mintale. Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.
7. [DLRM] ECLIPSĂ, eclipse, s. f. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, din cauza acoperirii lui de către alt astru sau din cauza intrării lui în umbra altui corp ceresc. – Fr. éclipse (lat. lit. eclipsis).
8. [DN] ECLIPSĂ s.f. 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].
9. [MDN '00] ECLIPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
10. [Șăineanu, ed. VI] eclipsă f. 1. disparițiune momentană a unui astru ascuns de altul: eclipsă de soare, de lună; 2. fig. întunecime morală sau intelectuală. Eclipsele speriau odinioară pe popoarele ignorante; astăzi ele se prezic, ca niște fenomene cu totul naturale, cu mii de ani înainte.
11. [Scriban] *eclípsă f., pl. e (vgr. ékleipsis. V. lipsă). Întunecime, disparițiune totală saŭ parțială a unuĭ astru pin interpunerea altuĭ astru. Fig. Întunecare a inteligențeĭ. – În Let. 2, 264, eclipsis, n. (după ngr.). – Eclipsa de lună se produce cînd pămîntu se pune între soare și lună și o acopere cu umbra, și de soare cînd luna se pune între soare și pămînt. Eclipsele de soare se întîmplă la fiecare 28 de anĭ și 11 zile. Se pare că Haldeiĭ în sec. VIII în ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, în închisoare îndrăzneala de a combate credințele timpuluĭ saŭ arătînd adevăratele cauze ale eclipselor. Astronomia de astăzĭ prezice cu mult în ainte ora fixă a lor.
12. [MDA2] eclips sn vz eclipsă
13. [MDA2] eclipse sf vz eclipsă
14. [MDA2] eclipsi1 sf vz eclipsă
15. [MDA2] eclipsis sn vz eclipsă
16. [MDA2] eclisă2 sf vz eclipsă
17. [MDA2] ecliză sf vz eclipsă
18. [CADE] * ECLIPSA (-ipsez) I. vb. tr. 1 💫 A ascunde cu totul sau în parte lumina unui astru: luna eclipsează soarele ¶ 2 A întuneca, a lăsa în umbră, a face să dispară: El vru să te eclipse, vru țara să-ți reducă (ALECS.) ¶ 3 A întrece, a covîrși. II. vb. refl. 1 💫 A se ascunde, a dispărea îndăratul unui alt corp: soarele se eclipsează îndărătul lunii ¶ 2 Ⓕ A se face nevăzut, a dispărea, a pieri din ochi, a șterge pe furiș [fr.].
19. [DOOM 3] eclipsă (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse
20. [DOOM 2] eclipsă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse
21. [DER] eclipsă (eclipse), s. f. – Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) și modern din fr. éclipse. – Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.
22. [Argou] eclipsă, eclipse s. f. (prst.) 1. impotență, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL