1. [DEX '09] ECLIPSARE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa. – V. eclipsa.
2. [MDA2] eclipsare sf [At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psi~ / Pl: ~sări / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.
3. [DLRLC] ECLIPSARE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.
4. [DLRM] ECLIPSARE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.
5. [DN] ECLIPSARE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].
6. [DEX '09] ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.
7. [MDA2] eclipsa [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~si, (îvr) ~isa / Pzi: ~sez, (îvr) eclips, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.
8. [MDA2] eclipsi2 v vz eclipsa
9. [MDA2] eclipsire sf vz eclipsare
10. [MDA2] eclisa v vz eclipsa
11. [CADE] * ECLIPSA (-ipsez) I. vb. tr. 1 💫 A ascunde cu totul sau în parte lumina unui astru: luna eclipsează soarele ¶ 2 A întuneca, a lăsa în umbră, a face să dispară: El vru să te eclipse, vru țara să-ți reducă (ALECS.) ¶ 3 A întrece, a covîrși. II. vb. refl. 1 💫 A se ascunde, a dispărea îndăratul unui alt corp: soarele se eclipsează îndărătul lunii ¶ 2 Ⓕ A se face nevăzut, a dispărea, a pieri din ochi, a șterge pe furiș [fr.].
12. [CADE] *ECLIPSA (-ipsez) I. vb. tr. 1 💫 A ascunde cu totul sau în parte lumina unui astru: luna eclipsează soarele ¶ 2 A întuneca, a lăsa în umbră, a face să dispară: El vru să te ecelipse, vru țara să-ți reducă ALECS. ¶ 2 A întrece, a covîrși. II. vb. refl. 1 💫 A se ascunde, a dispărea îndărătul unui alt corp: soarele se eclipsează îndărătul lunii ¶ 2 Fig. A se face nevăzut, a dispărea, a pieri din ochi, a o șterge pe furiș [fr.].
13. [DEX '98] ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.
14. [DLRLC] ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsi (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.
15. [DLRLC] ECLIPSI vb. IV v. eclipsa.
16. [DLRM] ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși. ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Fr. eclipser.
17. [DN] ECLIPSA vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămîne în umbră. [< fr. éclipser].
18. [MDN '00] ECLIPSA vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)
19. [Șăineanu, ed. VI] eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.
20. [Scriban] *eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.
21. [DOOM 3] eclipsare (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
22. [DOOM 2] eclipsare (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
23. [DOOM 3] eclipsa (a ~) (desp. e-clip-) vb., ind. prez. 1 sg. eclipsez, 3 eclipsează; conj. prez. 1 sg. să eclipsez, 3 să eclipseze
24. [DOOM 2] eclipsa (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipsează
25. [Argou] eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL