1. [MDA2] eclezie sf vz eclesie
2. [DN] ECLEZIE s.f. v. ecclesia.
3. [MDA2] clejă sf vz eclejie
4. [MDA2] ecclesie sf vz eclesie
5. [MDA2] echegie sf vz eclesie[1]
6. [MDA2] echejie sf vz eclesie
7. [MDA2] eclejie sf vz eclesie
8. [MDA2] eclesie sf [At: MARDARIE, L. 2892/1 / V: (înv) ecc~, clejă, cleje, clejie, iclejie, glaji~, ~eji~, ~eși~, ~ezi~, (îvr) ~cli~, echejie / E: lat ecclesia] 1 (Îrg) Biserică. 2 Unitate administrativă bisericească. 3 Comunitate religioasă creștină care ține eclesie (2) Si: parohie, penorie. 4 (Îrg) Proprietate (pământ arabil sau fânețe) a comunității ecleziastice pe care o folosește preotul pe întreaga durată a activității sale. 5 (Pex) Gospodărie a preotului unei biserici.
9. [MDA2] ecleșie sf vz eclesie
10. [MDA2] eclisie sf vz eclesie
11. [DN] ECCLESIA s.f. (Ant.) Adunarea poporului la Atena. [Scris și eclezie. / < fr. ecclésia, cf. gr. ekklesia].
12. [MDN '00] ECCLESIA s. f. (ant.) adunarea poporului la Atena, care lua deciziile supreme. (< fr. ecclésia, gr. ekklesia)
13. [DE] ECCLESIA (EKKLESIA) (cuv. gr.) s. f. 1. (În Grecia Antică) Adunarea poporului, organul suprem al democrației antice. 2. (REL.) Denumire dată unei comunități creștine vechi; (mai târziu) denumire a întregii biserici (2); parohie (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL