1. [DEX '09] ECLEZIASTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.
2. [MDA2] ecleziastic, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 183 / V: ~esi~, ecclesi~, (îvr) ~lisi~ / P: ~zi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ecclésiastique, lat ecclesiasticus] 1-2 a Privitor la biserică sau la cler Si: bisericesc, (rar) eclezial (3-4). 3-4 a Care aparține bisericii sau clerului Si: bisericesc, (rar) eclezial (1-2). 5 sm (Înv) Cleric. 6 sn Ecleziast (1).
3. [CADE] * ECLEZIASTIC I. adj. ⛪ Privitor la biserică sau la cler: literatura ~ă; adunare ~ă. II. sm. Membru al clerului, cleric, preot [fr. < gr.].
4. [CADE] *ECLEZIASTIC l. adj. Privitor la biserică sau la cler: literatura ~ă; adunare ~ă. II. sm. Membru al clerului, cleric, preot [fr. < gr.].
5. [DLRLC] ECLEZIASTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73.
6. [DLRM] ECLEZIASTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Bisericesc. [Pr. : -zi-as-] – Fr. ecclésiastique (lat. lit. ecclesiasticus).
7. [DN] ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].
8. [MDN '00] ECLEZIASTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
9. [Șăineanu, ed. VI] ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.
10. [Scriban] *ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.
11. [MDA2] ecclesiastic, ~ă a, snm vz ecleziastic
12. [MDA2] eclesiastic, ~ă a vz ecleziastic
13. [MDA2] eclisiastic, ~ă a, snm vz ecleziastic
14. [MDA2] ecliziastic, ~ă a, snm vz ecleziastic
15. [DN] ECLESIASTIC, -Ă adj. v. ecleziastic.
16. [DOOM 3] ecleziastic (desp. e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziastici; f. ecleziastică, pl. ecleziastice
17. [DOOM 2] ecleziastic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziastici; f. ecleziastică, pl. ecleziastice
18. [IVO-III] ecleziastic.
19. [D.Religios] Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).
20. [DE] ECCLESIASTICUL, text apocrif al „Vechiului Testament” scris între anii 190 și 180 î. Hr. I se mai spunea „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL