Definiție și ce înseamnă eclesiarh

1. [MDA2] eclesiarh sm vz ecleziarh

2. [DEX '09] ECLEZIARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

3. [MDA2] cârsâiac sm vz ecleziarh

4. [MDA2] cârsiac sm vz ecleziarh

5. [MDA2] eccleziarc sm vz ecleziarh

6. [MDA2] ecleziarh sm [At: (a. 1522) D. BOGDAN, GL. 44 / V: ~esi~, eccleziarc, (înv) ~a, ~lisi~, clisi~ / P: ~zi-arh / Pl: ~i / E: fr ecclésiarque] Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire Si: paracliser.

7. [MDA2] ecleziarha sm vz ecleziarh

8. [MDA2] eclisiarh sm vz ecleziarh[1]

9. [MDA2] ecliziarh sm vz ecleziarh

10. [CADE] CLISIARH 👉 ECLISIARH.

11. [CADE] ‡ ECLISIARH, † CLISIARH sm. ⛪ Paraclisier, țîrcovnic, slujitor al bisericii [gr.-biz.].

12. [DEX '98] ECLEZIARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

13. [DLRLC] ECLEZIARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire.

14. [DLRM] ECLEZIARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire. [Pr. : -zi-arh] – Fr. ecclésiarque (< gr.).

15. [DN] ECLEZIARH s.m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque].

16. [MDN '00] ECLEZIARH s. m. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. (< fr. ecclésiarque)

17. [Șăineanu, ed. VI] Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a cărui cronică îmbrățișează anii 1764-1815.

18. [Șăineanu, ed. VI] ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.].

19. [Scriban] clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.

20. [Scriban] ecleziárh, V. clisiarh.

21. [Scriban] eclisiárh, V. clisiarh.

22. [DOOM 3] ecleziarh (desp. e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziarhi

23. [DOOM 2] ecleziarh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziarhi

24. [IVO-III] eclisiarh.

25. [DER] eclesiarh (eclesiarhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.[1]

26. [Onomastic] ECLESIARH subst., funcție clericală. 1. -ul, Dionisie, cronicarul; Eclisierescu, D-trache, 1826 (RI XIV 145). 2. Prob. cu apoc.: Valea lui Ecle t. Rucăr (Mus). 3. Clesie, M., mold. (Sd XII). 4. Clisu, V., mold (Grai I). 5. Cliseru, N. (Puc 396), < subst., „paracliser”. 6. Gliseru (Mus), prin alternanța cl – gl la unele nume proprii (Loc 201).

27. [D.Religios] Dionisie Ecleziarhul (1759 – c. 1820), cronicar oltean, originar din părțile Mehedinților, călugăr la m-rea Tismana și apoi numit de episcopul Filaret ecleziarh al Episcopiei Râmnicului, însărcinându-l cu întocmirea și scrierea condicilor și a metoacelor ei. După o pribegie prin Banat până la Buda, se stabilește la Craiova la școala Obedeanu, ajungând dascăl de slovenie între 1816 și 1819. A scris Cronograful Țării Românești, continuând cronica lui Mihai Cantacuzino și povestind evenimentele istorice între 1764 și 1819.

28. [D.Religios] Ecleziarhul v. Dionisie Ecleziarhul.

29. [DE] DIONISIE ECLEZIARHUL (c. 1759-1820, n. Pietrari, jud. Vâlcea), călugăr, caligraf și cronicar din Țara Românească. Autorul unui „Hrohograf” care înfățișează istoria Țării Românești între 1764 și 1815.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro