1. [DEX '09] ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
2. [MDA2] eclator sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr éclateur] Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
3. [DLRLC] ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi la distanță reglabilă unul de altul, între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
4. [DLRM] ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – După fr. éclateur.
5. [DN] ECLATOR s.n. Aparat care produce scînteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].
6. [MDN '00] ECLATOR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)
7. [DOOM 3] eclator (desp. e-cla-) s. n., pl. eclatoare
8. [DOOM 2] eclator (e-cla-) s. n., pl. eclatoare
9. [MDO] eclator
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL