1. [DEX '09] ECHIVOCITATE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă. – Din it. equivocità.
2. [MDA2] echivocitate sf [At: HASDEU, I. C. 51 / S și: (înv) ecui~ / Pl: ~tăți / E: echivoc + -itate cf it equivocitá] 1-4 (Liv; rar) Caracter sau stare echivocă (1-2). 5-6 Lipsă de precizie sau claritate.
3. [CADE] *ECHIVOCITATE sf. = ECHIVOC II.
4. [CADE] * ECHIVOCITATE sf. = ECHIVOC II.
5. [DEX '98] ECHIVOCITATE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă (1). – Din it. equivocità.
6. [DN] ECHIVOCITATE s.f. (Rar) Caracter echivoc. [Cf. it. equivocità].
7. [MDN '00] ECHIVOCITATE s. f. caracter, stare echivocă; ambiguitate. (< it. equivocità)
8. [Șăineanu, ed. VI] echivocitate f. vorbă, frază în doi peri.
9. [Scriban] *echivocitáte f. (d. echivoc). Calitatea de a fi echivoc. Frază echivocă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL