1. [DEX '09] ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Totalitatea sportivilor care se găsesc pe o ambarcațiune, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.
2. [MDA2] echipaj sn [At: CHIRIAC 110 / S și: ecui~ / V: (rar) ~agiu, (înv) ecuipagiu, ecvi~, (sst) ~pej, ecuipaje, ecvipajie sf / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr équipage] 1 (Înv) Echipament (1). 2 Totalitate a personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 3 (Spc) Grup de sportivi care se află pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 4 (Teh) Parte fixă sau mobilă a unui instrument. 5 (Iuz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea).
3. [CADE] * ECHIPAJ (pl. -aje) sn. 1 ⛵ Tot personalul de serviciu, marinarii, etc. de pe o corabie: dau peste diploma unui bastiment englez jeftuit și ~ul de nouă inși măcelărit (I.-GH.) ¶ 2 Toate lucrurile trebuincioase pentru o operațiune, o întreprindere, o clădire: ~ de vînătoare ¶ 3 Trăsură de lux, caleașcă (🖼 1949): o vedea oprindu-se de la vitrine, întorcîndu-și capul după un ~ (VLAH.) [fr. équipage].
4. [CADE] *ECHIPAJ (pl. -aje) sn. 1 ⛵, Tot personalul de serviciu, marinarii, etc. de pe o corabie: dau peste diploma unui bastiment englez jefuit și ~ul de nouă inși măcelărit I. -GH. ¶ 2 Toate lucrurile trebuincioase pentru o operațiune, o întreprindere, o clădire: ~ de vînătoare ¶ 3 Trăsură de lux, caleașcă (🖼 1949): o vedea oprindu-se pe la vitrine, întorcîndu-și capul după un ~ VLAH [fr. équipage].
5. [DEX '98] ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Grup de sportivi care se găsesc pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.
6. [DLRLC] ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Întregul personal care face serviciu pe o navă, pe un avion, pe un tanc etc. Găseau că signor Pietro este prea aspru cu echipajul. CAMIL PETRESCU, T. II 181. În dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război, ne îmbarcă în el și ne dete în a noastră dispoziție vasul, iar pe noi în garda oamenilor de echipaj. BOLINTINEANU, O. 264. 2. (Ieșit din uz) Trăsură cu caii înhămați. Echipajul și omul cel călare trecură ca un fulger pe lîngă mine. ALECSANDRI, C. 116. – Pl. și: echipajuri (EMINESCU, O. I 61). – Variantă: echipagiu, echipagii (C. PETRESCU, S. 167, NEGRUZZI, S. I 37), s. n.
7. [DLRM] ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Personalul care servește pe o navă, pe un avion etc. 2. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea); caleașcă. – Fr. équipage.
8. [DN] ECHIPAJ s.n. 1. Personalul unei nave, al unui avion, al unui tanc etc. 2. Termen comun fie pentru partea fixă, fie pentru cea mobilă a unui instrument. 3. Trăsură de lux trasă de cai. [Var. echipagiu s.n. / < fr. équipage, cf. it. equipaggio].
9. [MDN '00] ECHIPAJ s. n. 1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc. 2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând școala, orașul etc. 3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument. 4. trăsură de lux trasă de cai; caleașcă. (< fr. équipage)
10. [DCR2] echipaj s. n. Grup, alcătuit de obicei din trei elevi, care participă la un concurs, reprezentând școala, un sector, orașul etc. ◊ „Echipajul liceului «I. Creangă» s-a clasat primul la concursul de istorie pe sector în aprilie ’79.” (din fr. équipage; DN, DEX, DN3 – alt sens)
11. [Șăineanu, ed. VI] echipaj n. 1. trăsură cu cai de lux; 2. toți oamenii de serviciu într’o corabie.
12. [MDA2] echipagiu sn vz echipaj
13. [MDA2] echipej sn vz echipaj
14. [MDA2] ecuipagiu sn vz echipaj
15. [MDA2] ecuipaje sf vz echipaj
16. [MDA2] ecvipaj sn vz echipaj
17. [MDA2] ecvipajie sf vz echipaj
18. [DLRLC] ECHIPAGIU s. n. v. echipaj.
19. [DN] ECHIPAGIU s.n. v. echipaj.
20. [Scriban] *echipágiŭ n. și (maĭ des) -áj n., pl. e (fr. équipage). Suită de servitorĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a.: echipaju unuĭ principe. Trăsură de lux: a avea echipaj. Toțĭ oameniĭ de pe o corabie (V. nostrom).
21. [DOOM 3] echipaj s. n., pl. echipaje
22. [DOOM 2] echipaj s. n., pl. echipaje
23. [MDO] echipaj, pl. echipaje
24. [IVO-III] echipaj, -je.
25. [GTA] ECHIPAJ a) totalitatea personalului prevăzut să asigure conducerea și deservirea unei aeronave. Echipajul are un comandant și un număr de persoane cu roluri și misiuni bine stabilite; b) grup de sportivi parașutiști aflați la bordul unei aeronave.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL