1. [DEX '09] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
2. [MDA2] echinocțiu sn [At: AR (1829), 1961/20 / S și: ecui~ / V: (înv) ~nocț, ~nops, ~nopț, ~nopțiu, ~nosc, ecinopțiu, ecuinopțiu, ecuinox, ecvinoxiu, equinapț, equinopțiu, ~nopție, ecuinoapte, ecuinocție, ecvinocție, ecvinoptie, ecvinopție sf / Pl: ~ii / E: fr équinoxe, lat aequinoctium] 1 Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. 2 (Îvr; îs) Punct de ecvinocție Punct echinocțial (3).
3. [DEX '98] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
4. [DLRLC] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. (Astron.) Fiecare dintre cele două momente ale anului (primăvara în jurul lui 21 martie, toamna în jurul lui 23 septembrie), cînd soarele se găsește pe ecuatorul ceresc și cînd durata zilei este egală cu a nopții. – Variante: echinox, echinoxuri (BOGZA, C. O. 381), echinopțiu (C. PETRESCU, Î. II 129) s. n.
5. [DLRM] ECHINOCȚIU, echinoții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), cînd ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri, s. n.] – Fr. équinoxe (lat. lit. aequinoctium).
6. [DN] ECHINOCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) cînd Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și cînd ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
7. [MDN '00] ECHINOCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
8. [Scriban] *echinócțiŭ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, și nox, noctis, noapte; fr. équinoxe). Timpu cînd zilele-s egale cu nopțile. – Această circumstanță se produce de doŭă orĭ pe an: la 21 Martie și la 21 Septembre, fiind-că atuncĭ, ceĭ doĭ polĭ aĭ pămîntuluĭ aflîndu-se la o egală distanță de soare, lumina luĭ se răspîndește de la unu la altu și luminează jumătate din pămînt, pe cînd jumătate rămîne în întuneric. Prima din aceste epoce corespunde cu echinocțiu de primăvară, ĭar a doŭa cu cel de toamnă. Ecŭatoru se numește linie echinocțială fiind-că e echinocțiŭ orĭ de cîte orĭ soarele e pe această linie, adică la 21 Martie și la 21 Septembre.
9. [DEX '09] ECHINOX s. n. v. echinocțiu.
10. [MDA2] echinocț sn vz echinocțiu
11. [MDA2] echinops sn vz echinocțiu
12. [MDA2] echinopț sn vz echinocțiu
13. [MDA2] echinopție sf vz echinocțiu
14. [MDA2] echinopțiu sn vz echinocțiu
15. [MDA2] echinosc sn vz echinocțiu
16. [MDA2] echinox sn vz echinocțiu
17. [MDA2] ecinopțiu sn vz echinocțiu
18. [MDA2] ecuinopțiu sn vz echinocțiu
19. [MDA2] ecuinox sn vz echinocțiu
20. [MDA2] ecvinocție sf vz echinocțiu
21. [MDA2] ecvinopție sf vz echinocțiu
22. [MDA2] ecvinoxiu sn vz echinox
23. [MDA2] equinapț[1] sn vz echinocțiu
24. [MDA2] equinopțiu sn vz echinocțiu
25. [CADE] * ECHINOX (pl. -oxe), * ECHINOCȚIU (pl. -ții) sn. 💫 Fie-care din cele două epoci ale anului cînd zilele sînt egale cu nopțile: ~ul de primăvară, pe la 21 Martie; ~ul de toamnă, pe la 21 Septembrie [lat.].
26. [CADE] *ECHINOX (pl. -oxe), *ECHINOCȚIU (pl. -ții) sn. 💫 Fie-care din cele două epoci ale anului cînd zilele sînt egale cu nopțile: ~ul de primăvară, pe la 21 Martie; ~ul de toamnă, pe la 21 Septembrie [lat.].
27. [DLRLC] ECHINOPȚIU s. n. v. echinocțiu.
28. [DN] ECHINOPȚIU s.n. v. echinocțiu.
29. [DN] ECHINOX s.n. v. echinocțiu.
30. [Șăineanu, ed. VI] ecvinoxiu n. epoca anului când zilele sunt egale cu nopțile în toate regiunile pământului: ecvinoxiul de primăvară cade în 21 Martie, cel de toamnă în 22 Septemvrie.
31. [DOOM 3] echinocțiu [iu pron. ĭu] s. n., art. echinocțiul; pl. echinocții, art. echinocțiile (desp. -ți-i-)
32. [DOOM 2] echinocțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. echinocțiul; pl. echinocții, art. echinocțiile (-ți-i-)
33. [MDO] echinocțiu
34. [IVO-III] echinocțiu, -ții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL