1. [MDN '00] ECHINI- elem. echin(o)-.
2. [DEX '09] ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
3. [MDA2] echin sm vz echină[1]
4. [MDA2] echină sf [At: LM / V: (îvr) echin sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
5. [MDA2] echino- [At: DN3 / V: ~in- / E: fr echin(o)-] Element prim de compunere savantă cu sensul de: 1 De arici. 2 Cu ghimpi.
6. [MDA2] echinus sm vz echină
7. [DN] ECHIN- v. echino-.
8. [DN] ECHIN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constînd în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].
9. [DN] ECHINĂ s.f. 1. Urnă de pămînt ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
10. [DN] ECHINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. [Var. echin-. / < fr. echin(o)-, cf. gr. echinos].
11. [DN] ECVIN, -Ă adj. v. echin.
12. [MDN '00] ECHINĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
13. [MDN '00] ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)
14. [MDN '00] ECVIN, -Ă adj. de cal. ♦ varus ~ = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. (< fr. équin, lat. equinus)
15. [DOOM 3] echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
16. [DOOM 3] ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine
17. [DOOM 2] echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
18. [DOOM 2] ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine
19. [DETS] ECHINI- „arici, spini, setă”. ◊ L. tz. echinus „arici” > fr. échini- > rom. echini-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu spini sau cu o setă rigidă; ~form (v. -form), adj., asemănător cu un arici; sin. echinoid.
20. [DETS] ECHINO- „arici, ghimpi, setă, spinos, setular”. ◊ gr. ekhinos „arici” > fr. échino-, germ. id., engl. id. > rom. echino-. □ ~carp (v. -carp), adj., care are fructe spinoase; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul țepos; ~coc (v. -coc), s. m., vierme parazit din clasa cestodelor, care trăiește ca adult în intestinele carnivorelor; ~derme (v. -derm), s. n. pl., încrengătură de animale marine nevertebrate, cu simetrie radiară și schelet calcaros, acoperite cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre fructe) acoperit cu spini sau cu sete rigide; ~id (v. -id), adj., echiniform*; ~rinc (v. -rinc), s. m., vierme parazit nematelmint, din ordinul acantocefalilor; ~spor (v. -spor), adj., cu spori țepoși; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., viermi paraziți din clasa trematodelor, care infestează în mod incidental și omul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL