1. [DEX '09] DURUITURĂ, duruituri, s. f. Duruit. [Pr.: -ru-i-] – Durui + suf. -tură.
2. [CADE] DURUITURĂ 👉 DURUIT.
3. [DLRLC] DURUITURĂ, duruituri, s. f. Duruit. Se auzeau ciocanele înăbușite ale cizmarilor, duruiturile grele ale mașinilor de cusut în croitorii. SADOVEANU, O. IV 27. Ce duruitură se aude în podul casei? SBIERA, P. 37.
4. [Scriban] duruitúră f., pl., ĭ. Huĭetu lucrurilor care duruĭe: aud o duruĭtură.
5. [CADE] DURUIT sbst., DURUITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a durui; rezultatul acestei acțiuni; huruitură: foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește (NEGR.); ce duruitură se aude în podul casei? (SB.).
6. [DOOM 3] duruitură (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. duruiturii; pl. duruituri
7. [DOOM 2] duruitură (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruiturii; pl. duruituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL