1. [MDA2] duruitoare sf vz durăitoare
2. [CADE] DURUITOARE sf. = HÎRÎITOARE [durui].
3. [DLRLC] DURUITOARE, duruitori, s. f. (Mold.) Cascadă. Sub rîpa dreaptă a muntelui, scînteia o pînză de apă în cădere: acolo era o duruitoare. SADOVEANU, F. J. 372.
4. [Șăineanu, ed. VI] duruitoare f. fam. scripcă proastă.
5. [MDA2] durăitoare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~rui~ / Pl: ~tori / E: durăi + -toare] (Reg) 1 Loc unde cade cu zgomot apa unui râu Si: cascadă (1), cataractă (2-3), durăitură. 2 Jucărie de copii Cf hârâitoare. 3 Obiect care produce un zgomot puternic, cu care se sperie păsările Si: clămpănitoare (1), sbârnăitoare, scârțâitoare. 4 (Gmț) Vioară de calitate proastă.
6. [DOOM 3] duruitoare (pop.) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitorii; pl. duruitori
7. [DOOM 2] duruitoare (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitorii; pl. duruitori
8. [DE] DURUITOAREA, cascadă în două trepte pe versantul de NV a masivului Ceahlău, la 1.200 m alt.; înălțimea primei trepte 20 m, iar totală 30 m. Obiectiv turistic în apropiere de stațiunea Durău.
9. [DRAM 2021] duruitoáre, s.f. v. durăitoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL