1. [DEX '09] DURITATE, (3) durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. Atitudine, gest, vorbă plină de asprime, sau violență. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.
2. [MDA2] duritate sf [At: IBRĂILEANU, A. 110 / Pl: ~tăți / E: fr dureté, lat duritas, -atis] 1 Calitatea, însușirea de a fi dur (1). 2 Proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 3 Proprietate a unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 4-5 (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime. 6 Brutalitate.[1]
3. [CADE] * DURITATE sf. 1 📻 💎 Însușirea de a fi dur, tare, vîrtos; rezistența pe care o opune un corp cînd voim să-l sgîriem cu un vîrf ascuțit; pentru a aprecia duritatea unui mineral s’a alcătuit o scară a durității compusă din următoarele 10 tipuri: 1°. Talcul (cel mai moale); 2°. ghipsul; 3° calcita; 4° fluorina; 5° apatita; 6° ortoza; 7° cuarțul; 8° topazul; 9° corindonul; 10° diamantul (cel mai dur din toate) ¶ 2 Ⓕ Asprime, neîndurare [fr.].
4. [DEX '98] DURITATE, durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.
5. [DLRLC] DURITATE, durități, s. f. 1. Însușirea unui lucru, de a fi dur. Duritatea oțelului. 2. Însușirea unei ape de a conține săruri în proporție mare. 3. Fig. Lipsă de blîndețe; asprime, severitate. Duritatea vocii. ▭ Directorul, cu duritate în privire, biciuitor – Dumneata ești necuviincios. CAMIL PETRESCU, T. I 508.
6. [DN] DURITATE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiațiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a conține săruri minerale în mare proporție. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].
7. [MDN '00] DURITATE s. f. 1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure. 2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante. 3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu. 4. (fig.) asprime, severitate. (< fr. dureté, lat. duritas)
8. [Șăineanu, ed. VI] duritate f. 1. calitatea lucrului dur: duritatea fierului; 2. fig. asprime, nemilostivire.
9. [Scriban] * duritáte f. (lat. dúritas, -átis). Calitatea de a fi dur: duritatea diamantuluĭ. Fig. Asprime, nesimțire: duritate de inimă. Asprime, ineleganță: duritate de stil.
10. [DOOM 3] duritate s. f., g.-d. art. durității; (manifestări) pl. durități
11. [DOOM 2] duritate s. f., g.-d. art. durității; (manifestări) pl. durități
12. [Petro-Sedim] duritatea apei (hidro), proprietate a apelor minerale imprimată de elementele chimice dizolvate în apă și, în special, de compușii Ca și Mg (bicarbonați, sulfați, cloruri). D. se exprimă în grade de d.; Din acest p.d.v. apele pot fi moi (7° – 14°), semidure (14° – 22°) și foarte dure (> 54°).
13. [DE] DURITÁTE (< fr., lat. duritas, -atis) s. f. 1. Proprietate a corpurilor solide de a rezista acțiunilor mecanice care tind să le deformeze suprafața. ◊ D. mineralogică = rezistența pe care suprafața netedă a unui cristal o opune la pătrunderea în interiorul ei, prin zgâriere sau apăsare, a vârfului ascuțit al unui corp foarte dur. ◊ D. absolută se măsoară cu sclerometre; frecvent de utilizează scara d. (scara lui Mohs) de apreciere a d. relative, prin comparație cu alte minerale a căror d. este cunoscută. 2. Proprietate transmisă apei de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate, care o fac improprie folosirii în cazanele de abur din cauza formării crustei. V. dedurizare. ◊ D. temporară = mărime egală cu cantitatea de bicarbonați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, precipită, cu degajare de dioxid de carbon. ◊ D. permanentă = mărime egală cu cantitatea de cloruri și sulfați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, rămâne în soluție. 3. (FIZ.) Duritatea radiațiilor X = proprietate a radiațiilor care determină puterea de pătrundere a lor într-un material în funcție de lungimea lor de undă. 4. Fig. Asprime, severitate; cruzime, brutalitate (în atitudini, în comportare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL