1. [DEX '09] DURDULIU, -IE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu.
2. [MDA2] durduliu, ~ie a [At: DELAVRANCEA, S. 141 / V: (Olt) dordoliu, doldoliu / Pl: ~ii / E: fo] (D. ființe și părți ale lor) Grăsuț.
3. [CADE] DURDULIU adj. 1 Grăsuliu, scurt și îndesat: părea și mai îndesată, și mai durdulie încă (GRIG.) ¶ 2 Plin și îndesat, doldora: înfățișarea pungociului ~ le răstoarnă cu desăvîrșire mișcarea (CAR.).
4. [DLRLC] DURDULIU, -IE, durdulii, adj. (Despre persoane, mai ales despre copii și femei sau despre părți ale corpului) Grăsuliu, grăsun, dolofan, bucălat. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decît de frica ei. REBREANU, R. I 148. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa și surora ei... o ocheșică destul de frumoasă și durdulie. DELAVRANCEA, S. 141. Le zări fața plină și durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe. ȘEZ. IX 117.
5. [Șăineanu, ed. VI] durduliu a. grăsuliu, scurt și gros. [V. durd].
6. [Scriban] durdulíŭ, -íe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuliŭ: fată durdulie. V. dopliță.
7. [MDA2] doldoliu, ~ie a vz durduliu
8. [MDA2] dordoliu, ~ie a vz durduliu
9. [DOOM 3] durduliu adj. m., f. durdulie; pl. m. și f. durdulii
10. [DOOM 2] durduliu adj. m., f. durdulie; pl. m. și f. durdulii
11. [MDO] durduliu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL